Dacă se spune că Dumnezeu dă fiecăruia ce merită, atunci, cu siguranță, Mariana Mihuț face parte din ceata Lui de „îngeri pământeni” binecuvântați de El Însuși ca, la rându-le, să binecuvânteze cu talentul și harul lor pe cei veniți la teatru să vadă un dram din scânteia divină.
Delicată, cu o voce caldă ce aminteşte de şoapte de înger, cu viaţa dedicată teatrului şi filmului românesc, doamna Mariana Mihuţ a urcat până de curând pe scenă, jucând în unele spectacole chiar alături de soţul său, Victor Rebengiuc, cel lângă care stă de mai bine de jumătate de secol.
Nimeni nu poate uita rolurile sale făcute în “O scrisoare pierdută”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “O batistă în Dunăre” ori “Unchiul Vanea”, cum nimeni nu poate trece cu vederea numeroasele roluri în teatrul radiofonic, emisiunile de divertisment Tv sau spectacolele de poezie.
Debutul pe scenă s-a produs aproape simultan cu debutul într-o lungă și durabilă căsnicie alături de marele actor Victor Rebengiuc, împreună cu care are un fiu, Tudor, fiu care, la rându-i, i-a oferit cel mai frumos și mai provocator rol al vieții: acela de a fi o bunică fericită.
S-a născut în 7 noiembrie 1942, la Chișinău, în anii grei, urgisiți de prezența războiului, cu tatăl prizonier în Siberia, însă cu o bunică și o mamă de poveste. Din pricina războiului au fost obligați să se refugieze în România, mai întâi în Severin, apoi în Râmnicu-Vâlcea și mai apoi în Pitești, copilăria fiindu-i compusă mai mult din împachetatul și despachetatul lucrurilor, decât de o veselă joacă pe câmpuri, prin livezi ori pe dealuri.
Cu toate astea, își amintește de plăcintele făcute din apă și făină, coapte pe plită de bunica, ori de alergatul cu trotineta pe străzile în pantă din Râmnicu-Vâlcea. Încă de mică și-a dorit să fie actriță, astfel a jucat în spectacole montate la școală, la 11 ani chiar dansând pe poante într-un spectacol de balet. Pentru că a urmat liceul „Golescu” din Pitești, la o clasă de real, mama și bunica și-ar fi dorit să devină „doamna doctor”.
Prinsă între dorința familiei și propria-i dorință de a face teatru „joacă la două capete”, adică învață și pentru medicină, se pregătește și pentru teatru. Cum examenul la teatru se dădea înaintea celorlalte facultăți, își încearcă norocul cu gândul că, dacă nu reușește, se prezintă la examenul pentru medicină. Ia din prima, cu un fragment din „Nunta în codru” a lui Coșbuc și o poezie de Arghezi, și absolvă IATC-ul din București, în 1964.
Dă concurs să ocupe un post de actriță la Teatrul Giulești, ia concursul și rămâne în București, fără să treacă pe la teatrele de provincie. Nici nu apucă bine să atingă scena, că este chemată de Liviu Ciulei să joace rolul soției lui Apostol Bologa în filmul „Pădurea spânzuraților”, alături de tânărul Victor Rebengiuc, cel care avea să-i devină soț peste un an.
Soarta îi este favorabilă și, în 1972, Lucian Pintilie o aduce la Teatrul Bulandra să joace rolul Maria Antonova în „Revizorul” de Gogol. Tot sub conducerea lui Pintilie face un personaj fabulos în rolul Miței Baston, din pelicula „De ce trag clopoltele, Mitică?”
Dar nu numai atât! De-a lungul carierei este distribuită în zeci de roluri în teatru, interpretând, în același timp, aproape 20 de roluri în filme de mare succes: „Pădurea spânzuraților”, „Diminețile unui băiat cuminte”, „Păcală”, „Profetul, aurul și ardelenii”, „O scrisoare pierdută”, „Balanța”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, etc.
Este multipremiată (6 premii UNITER), distinsă cu decorația „Ordinul Serviciul Credincios în Grad de Ofițer” și intrată definitiv în conștiința spectatorilor de teatru și a publicului cinefil, în 2017 acordându-i-se Premiul pentru întreaga activitate, la Gala Premiilor UNITER.
Astăzi, mult îndrăgita actriță împlinește 82 de ani. Să-i urăm multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, ani frumoși și de acum încolo și o toamnă a vieții cât mai lungă și mai fericită. La mulți ani, Mariana Mihuț!
