Reputat epigramist şi neobosit „scormonitor”, interpret şi comentator al operei marelui Caragiale, profesorul Ştefan Cazimir a intrat în larga conştiinţă colectivă a românilor drept preşedintele primului partid „fantezist” de după 1989, Partidul Liber Schimbist.
Că partidul domniei sale n-a rezistat pe scena politicii aşa-zis serioase care se făcea în acea vreme pe malul Dâmboviţei, asta o ştie cel mai bine el însuşi, din moment ce singur recunoştea că intrarea în politică a fost „singura nebunie pe care am făcut-o conştient”. Cu toate astea, Partidul Liber Schimbist rămâne însă o senină „pată de culoare” în istoria cenuşie şi încrâncenată a păguboasei politici româneşti, cenuşiu din care nu am ieşit nici azi
Aşadar,cum spuneam, cel care înainte de 89 se dedicase studiului operei celui mai mare dramaturg român, remarcându-se ca un adevărat specialist în Caragiale, a acceptat, cu bună știință, să joace „pe viu” unul din personajele pieselor acestuia, pe noua scenă abia încropită a politicii românești, conducând cel mai fantezist partid proaspăt înființat.
Cum mulți au crezut și mai cred că el însuși a fost cel care a creat partidul, franc, acesta recunoaște: „Partidul Liber Schimbist n-a fost lansat de mine, ci de Octavian Andronic, prin publicarea, în ziarul Libertatea, a manifestului de la 6 februarie 1990, actul de naștere al insolitei formațiuni politice. Eu am aderat prin telefon a doua zi, fiind ulterior ales președinte al comitetului provizoriu, respectiv președinte al Cosiliului Director.
În alegerile de la 20 mai, Partidul Liber Schimbist a obținut 47.017 voturi pentru cameră, iar președintele a devenit deputat. Faptul reprezintă o premieră mondială, ținând seama că, nicicând și niciunde, un alt partid cu asemenea fizionomie n-a izbutit să pătrundă în parlament”.
Și ca orice partid care se respectă, cu un președinte pe măsură, partidul a avut și un imn compus, evident, de Cazimir: „Mărire vouă, lupte seculare/Ce-aproape cinci decenii ați durat/Obscuritatea în sfârșit dispare/Și-un soare radios s-a înălțat//Luptând ca tot românul să prospere/Partidul nostru-i un partid de soi/Și dacă interesul lui o cere/Trădare fie, dar s-o știm și noi!”
Ștefan Cazimir s-a născut în 10 noiembrie 1932, la Iași, iar fragedul debut literar și-l face cu versuri publicate, în 1943, în Ziarul copiilor. A fost profesot al Facultății de Litere a Universității din București până în anul 2002 și membru (și azi) al Uniunii Scriitorilor din România. A devenit doctor în filologie, în 1976, cu teza „Aspecte ale comicului la Caragiale”, fiind unul dintre caragialeologii cei mai erudiți.
Ca politician, cum Partidul Liber Schimbist a fuzionat (prin absorbție), în 1992, cu Partidul Social Democrat, Ștefan Cazimir și-a continuat activitatea de deputat din partea partidului absorbant. În 1994 și 2000 a fost ales deputat pe listele PSD și a deținut funcția de membru al Comisiei Juridice, de Disciplină și de Imunități în legislatura 2000-2004, fiind deputat în Parlamentul României în trei leslaturi succesive.
Și totuși, despre această perioadă vorbește cu fină auto-ironie: „Există oameni care concep viața ca un șir de nebunii, mai mult sau mai puțin inspirate, și se lasă în voia lor cu oarecare nechibzuință. În cazul meu, singura nebunie pe care am făcut-o conștient (de celelalte mă consider iresponsabil) a fost să intru în viața politică...”
Astăzi, talentatul epigramist, exigentul literat și cunoscutul politician împlineşte 85 de ani Să-i urăm cu această ocazie multă sănătate, o toamnă a vieții liniștită, ani frumoși și bucurii lângă cei dragi. La mulți ani, cu dragoste, domnule profesor!
