Este cel cunoscut şi recunoscut ca fiind autorul primului transplant de inimă din istoria medicinii românești. Este doctorul de inimi cu inimă de doctor, cel care, de-a lungul atâtor ani, și-a sacrificat multe bucurii lumești, și-a tulburat de multe ori tihna și-a stat multe nopți de veghe, potrivindu-și ritmul biologic după neregulatul ritm al inimilor pacienților săi. Este renumitul chirurg Şerban Brădişteanu.
S-a născut la 21 mai 1951, în localitatea Sadova, județul Dolj, într-o familie de medici, cu tatăl doctor chirurg la Spitalul din Târgu-Jiu. Cum multe meserii, orientări (politice, culturale, economice), pasiuni sau crezuri se transmit adesea de la tată la fiu, mai ales când mediul familial favorizează asta (de exemplu, existența în casă a unei biblioteci de specialitate), tânărul Șerban a ales să calce pe urmele tatălui.
Deși acesta din urmă nu l-a îndemnat să meargă spre medicină, spunându-i cât de grea este, cât de obositoare este, cât de responsabilă este și mai ales câte sacrificii trebuie făcute în viața personală pentru a deveni un medic devotat nevoilor oamenilor, pentru Şerban destinul a hotărât altceva.
Primul contact cu medicina practică l-a avut atunci când, copil fiind, a forțat mâna norocului, a călărit o bicicletă cu cauciucurile desumflate (deși tatăl îi spusese să aibă răbdare), a căzut și și-a spart obrazul în ghidon. Primul medic chirurg i-a fost tot tatăl, care l-a tratat la spitalul din Târgu-Jiu, prinzându-i obrazul sfâșiat cu două agrafe Michel. Asta a fost prima amintire legată de o sală de operație. Viața avea însă să-l țină numai în astfel de săli!
Copilăria n-a fost totuși un paradis, având în vedere că mama sa s-a stins din viață, pe când el avea numai nouă ani și jumătate, din cauza unei gripe Hong Kong. După liceu, deși excela la chimie și tatăl ar fi vrut să-l vadă făcând o facultate a științelor exacte (ca sora sa care făcuse Facultatea de Fizică Atomică), a dat la medicină și-a absolvit Institutul de Medicină din Cluj, în anul 1978.
În fiecare vacanță, însă, făcea practică la secția de chirurgie a tatălui său din Târgu-Jiu În anul V de facultate a reușit să devină prin concurs medic intern în specialitatea de chirurgie, fapt care-i dădea dreptul să rămână în Cluj.
Medic intern fiind, a mai dat apoi un concurs și-a obținut repartiția la Spitalul Județean din Târgu Mureș, unde a lucrat multă vreme pe terapie intensivă, știind numai două drumuri: casă-spital. Venind la Târgu Mureș Marius Barnard, fratele celebrului Christiaan Barnard, încurajat și de tatăl său, a lăsat deoparte chirurgia generală și s-a profilat pe chirurgia cardiovasculară, care-i putea deschide noi perspective și-i putea aduce noi satisfacții. Ceea ce s-a și întâmplat.
A fost medic primar pe chirurgie cardiovasculară la spitalul din Târgu Mureș până în anul 1994. În 1995 a plecat la Timișoara, iar apoi a venit în București. Ambițios, ideea că ar putea face el însuși un transplant de inimă a prins contur în mintea sa încă din anii 83-84, pe când asista la un transplant de inimă la Spitalul Brousse din Paris.
Ceea ce atunci părea o utopie, fiind greu de crezut că noi, cu aparatura rudimentară (față de țările occidentale), am putea ajunge la o așa performanță, a devenit faptă în data de 25 octombrie 1999, când Brădișteanu a condus la Spitalul de Urgențe Floreasca echipa de medici care a realizat primul transplant de cord efectuat în România.
De atunci, toată lumea a știut de doctorul Brădișteanu, notorietatea sa devenind fantastică. Ajunge chiar senator de Vâlcea din partea PSD, în legislatura 2000-2004. Asta a fost cariera fulminantă a marelui chirurg Șerban Brădiștanu, autorul primului transplant de inimă din istoria medicinii românești!
Astăzi, reputatul chirurg împlinește 71 de ani. Să-i urăm multă sănătate celui care a dat și dă sănătate oamenilor, să-i spunem că suntem cu inima (fără probleme cardiace) alături de el și să-i mulțumim pentru faptul de a fi făcut mulți oameni „mai inimoși”. La mulți ani, Șerban Brădiștanu!
