Unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști români ai ultimelor decenii, recunoscut ca având o eleganță extrem de vizibilă atât în jocul făcut pe teren cât și în afara lui în ceea ce privește ținuta vestimentară, comportamentul și elocința verbală, Miodrag Belodedici este deținătorul unei performanțe sportive neegalate până acum de vreun alt jucător de la noi: a jucat două finale de Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite, câștigându-le pe amândouă.
Un site britanic de fotbal îl numea, acum mai mulţi ani, „ultimul mare libero al epocii moderne, un jucător care a simbolizat abilitatea tehnică de pe linia de fund”.
S-a născut 20 mai 1964, în satul Socol (Caraș-Severin), unul dintre cele 4-5 sate de sârbi situate la câțiva kilometri de Dunăre.
Cum nu s-a putut face colectivizarea în acea zonă, familia Belodedici avea pământ, vaci, oi și tot felul de animale de care aveau grijă copilul Miodrag și cele două surori ale sale. Când nu-și ajuta părinții, în vacanțele de vară era ori la scăldat ori la pescuit pe Dunăre ori la fotbal.
Își aduce aminte cum duminica se strângea tot satul în jurul terenului de fotbal, unde se încingeau meciuri de zile mari. Tatăl său (șofer de autobuz) ar fi vrut să-l dea să învețe o meserie, dar, cum toată lumea îi spunea că este talentat și trebuie să meargă la fotbal, a ajuns să joace, de la 14 ani, la Moldova Nouă unde a și făcut liceul.
La 18 ani, în 1982, a fost transferat la echipa Luceafărul București. De aici a fost recrutat la Steaua București, singura echipă de club din țară la care a evoluat, adunând cu aceasta 235 de meciuri, înscriind 21 de goluri și câștigând cinci titluri de campion, 3 Cupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei.
În 1988, Miodrag Belodedici fuge în Iugoslavia. Cum însă era în armată, gestul său este considerat trădare, fapt care i-a atras o condamnare de 10 ani de închisoare în absență din partea regimului comunist (imediat după decembrie 1989 este grațiat).
În Iugoslavia, Belodedici a jucat la Steaua Roșie Belgrad, devenind în scurt timp unul din oamenii de bază ai echipei, în 1991 câștigând din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique Marseille, în care a jucat 120 de minute pe teren, la fel ca în 1986, atunci când câștiga aceeași cupă alături de echipa Steaua București.
Din 1992 și până în 1994, Belodedici evoluează sub culorile clubului Valencia CF, joacă apoi un an la Villadoid, trecând în 1995 la Villareal CF. Între 1996-1998 joacă în Mexic, la CF Atlante.
De Mexic se leagă cele mai frumoase amintiri: a vizitat piramidele, a mers pe urmele străvechilor civilizații, a ajuns în celebrele stațiuni Cancun și Acapulco și-a locuit în Ciudad de Mexico, lângă cel mai lung bulevard din lume, de 40 de kilometri.
Numai că, în 1998, prietenul său Marius Lăcătuș îl convinge să se întoarcă la Steaua. Până în 2001, cât a evoluat la Steaua, a mai cucerit un titlu de campion al României.
În echipa națională a debutat în 1984, a adunat 53 de selecții, a marcat 5 goluri și-a participat la trei turnee majore: Campionatul Modial din SUA din 1994 și Campionatele Europene din 1996 și 2000. În anul 2009, cu ocazia Centenarului Federației Române de Fotbal, Miodrag Belodedici a primit distincția „Diamant” pentru întreaga sa activitate.
Poimâine, Belo împlineşte 58 de ani. Să-i urăm toate cele bune, sănătate, putere de muncă și să-i mulțumim pentru tot ce a făcut pentru fotbalul românesc. La mulți ani, Miodrag Belodedici!
