„Vreau să-mi măsor viaţa în altceva. În cărţile citite, bunăoară! Să spun c-am împlinit vârsta de zece mii de cărţi citite. Sau în păsări. Da, da, nu vă miraţi, am ajuns într-adevăr la etatea de şapte mii de grauri, o sută cincizeci de cocori şi paisprezece mierle! Sau în prieteni. Iată-mă atingând vârsta matusalemică de trei prieteni”, spunea, cu ceva ani în urmă, tot la o aniversare, Ştefan Mitroi.
Poate, vorba lui Noica (născut în aceeași localitate ca și Mitroi), asta i-a fost menirea: să se distribuie fără să se împartă (ca lumina sau ca un cântec), numărându-și anii vieții în cărți scrise și citite, în pomi cântați de grauri, în șiruri de cocori ce obosesc zările cu fâlfâit greu de aripi, în crânguri cu mierle ori în cei câțiva prieteni numărați pe degete!
S-a născut la 5 mai 1956, în satul Siliștea, comuna Vitănești, județul Teleorman. Cum talentul scriitoricesc iese la lumină și înflorește devreme (pentru cine-l are!), încă pe când era elev în anul al II-lea de liceu, debutează, ca poet, în revista Astra din Brașov. Dar, însușindu-și poate remarca Laurei Herdelea (din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu, care spunea despre frate-său că poeții mor săraci la margine de drum), alege totuși o alternativă realistă, solidă, pragmatică a începutului de drum în viață, urmând, nu o facultate de filologie, ci alegând să facă dreptul, absolvind Facultatea de Drept din Iași în anul 1980 (mult mai târziu, în 2004, își ia și Doctoratul în Drept).
Dar soarta, vocația, tot spre litere îl mână, astfel încât, activează în timpul studenției în cadrul cenaclului „Junimea” din Iași, publicând versuri în revistele Opinia Studențească, Convorbiri Literare, Cronica, Tribuna, Luceafărul, România Literară. În acei ani a primit, ca poet, numeroase premii la concursurile literare și nu numai. Ca prozator a debutat, în 1983, în Suplimentul literar și artistic al ziarului Scânteia Tineretului.
Încă încredințat că siguranța în viață, în meserie, i-o poate da ceea ce învățase în facultate și diploma obținută, își începe cariera profesională din postura de procuror, funcție pe care o exercită un an de zile (1980) în Alexandria. Și totuși, nu asta îi era scris în stele și nici în frunte pus. Un an mai târziu îl găsim instructor la Casa de cultură a Studenților din București, iar din 1983 până în 1989 este redactor la ziarul Scânteia Tineretului.
După Revoluție, ocupă funcția de redactor-șef al ziarului Tineretul Liber și președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Între 1993-1996 este redactor-șef adjunct la Televiziunea Română, apoi un an directorul cotidianului Azi, un alt an redactor-șef adjunct la ziarul Curierul Național.
Între 1998-2000 este Consilier în Senatul României, apoi directorul ziarului Dimineața, urmând ca în 2005 să fie Consilier pe probleme de cultură și presă al ministrului de Interne. Din 2007 încoace este șef de departament și cadru didactic la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Cu toate astea, pasiunea pentru scris nu-l părăsește, astfel încât, pe lângă cele 15 volume de poezii și proză publicate din 1986 până acum câțiva ani, mai scoate alte câteva volume: „Guantanamo”, „De ce nu ruginesc peștii”, „Să locuiești într-un lătrat de câine”, „Bâlciul de argint”, etc.
Astăzi, cunoscutul scriitor și jurnalist împlinește 66 de ani. Niște ani, mulți-puțini, măsurați în cărți, în păsări, în prieteni. Să-i urăm, la rându-ne, viață lungă, multă sănătate și alte pagini scrise, alte cârduri de cocori și alți prieteni să-i sporească pe mai departe viața. La mulți ani, Ștefan Mitroi!
