Discutiile de pe marginea Legii Cinematografiei l-au facut pe Ceistian Mungiu sa publice o scrisoare deschisa cu privire la propunerile pe care le-a facut cu aceasta ocazie. Demersul sau este sustinut si de alte nume cunoscute din cinematografia romaneasca precum regizorii Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Andrei Ujică, Radu Jude sau scenaristii Răzvan Rădulescu sau Alex Baciu.
Despre legea cinematografiei
Scriu rândurile astea de la mare distanță de casă. Însă mă simt dator cu niște detalieri, pentru că am făcut parte din grupul de lucru care a contribuit la elaborarea propunerii de OUG și consider că e just să îmi asum răspunderea pentru ce am propus și susținut.
Pe scurt: am fost întrebat în februarie anul acesta dacă sunt de acord să fac parte dintr-un grup de lucru care să îmbunătățească legea cinematografiei. Am zis da fără să stau pe gânduri pentru că mi se pare că cei care critică public erorile trebuie să și propună niște soluții.
Nu m-a interesat cine face parte din grupul de lucru, cum a fost el format, ce proceduri de implementare avea să urmeze textul pe care aveam să-l elaborăm — expertiza noastră avea să aibă în vedere fondul, conținutul.
Am avut două teme când am purces la treabă: una a fost să propunem cât mai multe măsuri concrete care să favorizeze tinerii — sau mai bine zis care să le ofere șanse oneste în raport cu consacrații. Cealaltă temă, pe care nu a trasat-o nimeni, dar care era de la sine înțeleasă era să reparăm abuzurile enorme de interpretare ale legii în vigoare, problemele pe care le știam cu toții, inechitățile.
În preajma Cannesului, m-am prezentat în Comisia de Cultură din Senat să susțin cu argumente propunerile pe care le făcusem. Mi s-a explicat politicos dar ferm că nu urma să aibă loc nici o discuție pe fond, pentru că nu era momentul. Comisia nu era de acord cu procedura de a trece un asemenea document peste vara, prin asumarea răspunderii Guvernului (iertați-mă dacă terminologia e improprie) și a invitat ministerul să dea o ordonanță de urgență dacă consideră potrivit.
Pare că, într-adevar, Ministerul Culturii chiar consideră de data asta că cinematografia este o prioritate și propune guvernului să aducă îmbunătățiri legii printr-o ordonanță de urgență așa că permiteți-mi, în cele din urmă, să mă refer la fond.
Tinerii
Tinerii regizori și-au dorit să se creeze o secțiune de micro-buget pentru cei care au nevoie de mai multă experiență înainte de a gestiona filme de lung metraj de buget mai mare, iar această propunere a fost inclusă în lege.
Am propus totodată și ca secțiunea de debut, cu fonduri și judecare separate, să nu mai aibă în vedere doar primul film ci și al doilea film al unui regizor, ca să existe și o a doua șansă, dacă poate nu ai avut inspirație cu primul film.
S-a introdus o propunere care să avantajeze deopotrivă și tinerii producători: finanțarea primelor două filme precum și a microbugetelor nu ar ține cont decât de scenariu și de bune intenții, nu de realizări anterioare, așa încât și orice tânăr producător să poată participa cu șanse maxime în concurs.
Regulamentul
Cei din industrie știu că legea ca legea, dar regulamentul e obiectul principal de dispută, întotdeauna. Pentru că regulamentul prevede criteriile concrete pe baza cărora se alocă finanțarea. Prin urmare am agreat ca legea să se refere la chestiuni generale iar regulamentul să fie redactat într-o etapă ulterioară, în urma unei largi consultări, ca să existe cât mai puține controverse. Prin urmare, propunerile de text de lege au fost făcute încât orice prevedere din regulament să poată fi formulată după cum va decide breasla ulterior.
Sprijin automat
CNC-ul român s-a plâns adeseori — formal și informal — că problema principală a sub-finanțării cinematografiei vine din faptul că fondul cinematografic e devalizat de cereri nejustificate de sprijin nerambursabil pentru realizări deosebite care ori nu există, ori sunt discutabile, legea în vigoare fiind redactată ambiguu și interpretabil. Prin urmare, textul propus în OUG tranșează ferm chestiunea. Numărul de reușite care justifică o finanțare nerambursabilă se reduce substanțial, prin lege.
În același registru, CNC-ul s-a plâns deseori că producătorii nu declară corect numărul de spectatori plătitori ai filmelor și că solicită adesea fonduri de sprijin pentru succes de public fără să ramburseze creditul primit. Prin urmare, propunerea cuprinsă în acest OUG condiționează pentru întîia dată sprijinul pentru succes comercial de gradul de rambursare al creditului, așa încât CNC să sprijine producătorii doar în măsura în care aceștia au fost buni platnici la rândul lor.
Fondul cinematografic
Fondul cinematografic nu a fost și nu este alimentat de la buget. În aceste condiții, și ținând cont de faptul că de la emiterea legii cinematografiei și până în prezent unele surse de alimentare a fondului nu mai au nici o relevanță (contribuția TVR, taxele pe casete video, șamd), alimentarea la un nivel decent a fondului cinematografic a constituit mereu o prioritate pentru toți cineaștii.
Banii cinematografiei vin și au venit mereu din niște taxe asociate cu domeniu audiovizual. Taxa pe biletul de cinema la cuantumurile propuse în lege nu e inventată în Romania, e prezentă în legislația majorității statelor europene și constituie peste tot o formulă rezonabilă de a finanța cinematografia de pe urma propriilor ei încasări. Mai mult, în propunerea de OUG, această taxă are două cuantumuri: cine dorește să difuzeze și film românesc poate contribui cu mult mai puțin. Însă nu e vina cineaștilor, a producătorilor și distribuitorilor din România că filmele românești nu își pot recupera investiția din exploatarea internă. Sălile de cinematograf au fost în gestiunea statului, prin urmare este răspunderea statului că ele au fost furate, înstrăinate sau oferite ca mită imobiliar-electorală așa că nu e rezonabil să se ceară cineaștilor să își poată amortiza cheltuielile de producție din exploatarea internă în condițiile în care s-a distrus rețeaua de exploatare.
Subvenție
La data la care legea cinematografiei a ieșit în prima ei formă, se prevedea, ținîndu-se cont de distrugerea rețelei de cinematografe, că producătorii români vor exploata filmele cât pot de eficient, rambursând bani către CNC pe toată perioada exploatării, după care vor preda filmele statului în situația — probabilă — că nu vor fi reușit să ramburseze integral creditul primit pentru realizarea filmului. Problema este că fiscul și legislația fiscala au evoluat pe alte coordonate decât Legea Cinematografiei așa încât la sfârșitul termenului de exploatare al filmelor, producătorii români s-au trezit că statul le cere TVA la predarea filmelor către CNC—TVA care în condițiile exploatării din România constituie o povară insurmontabilă pentru producătorii autohtoni. Prin urmare, s-a propus in acest OUG o soluție: modificarea formulei de finanțare a cinematografiei din cea presupunând un credit rambursabil pentru realizare într-alta care să aloce fondurile sub formă de subvenție, cum se face în majoritatea statelor europene.
Totodată însă, s-a prevăzut că rambursarea fondurilor alocate de către CNC producătorilor să se facă în continuare ca și cum ar fi vorba de un credit, în așa fel încât subvenție să nu însemne decât că după ce ai exploatat filmul cât de bine ai știut și ai dat statului înapoi tot ce ai putut, să nu mai existe alte obligații.
Praguri
CNC-ul și producătorii care s-au considerat defavorizați de-a lungul timpului de fondurile primite în urma concursurilor s-au plâns frecvent că legea cinematografiei nu include un prag maximal de atribuire a fondurilor cinematografice, putând favoriza anumiți aplicanți. Prin urmare, propunerea de text a OUG-ului cuprinde anume un asemenea prag. Mai mult, extinde pentru întîia dată acest prag și la nivelul fondurilor nerambursabile alocate de către CNC. Mai mult, prevede în sfârșit un prag minim de finanțare a producției de film, cum și-a propus fiecare nou text de lege care avea in vedere să corecteze legea cinematografiei în ultimii zece ani.
Săli
Prin Legea Cinematografiei nu se pot, din păcate, lua măsuri directe care să conducă la refacerea rețelei de săli de cinematograf în România deși aceasta a constituit una dintre prioritățile pentru care ne-am apucat să lucrăm la această propunere. Cu toate acestea, am propus ca CNCul să poată sprijini retehnologizarea sălilor în anumite condiții, în așa fel încât cei care chiar vor să le pastreze obiectul de activitate să primească un sprijin și la nivel de know-how și financiar.
Așadar, de ce nu e bine, ce nu e bine?
Concluzii
Propunerea de OUG conține, desigur, și alte prevederi și m-aș bucura dacă am reuși să le analizăm pe fiecare în parte fără patimă, dezbărându-ne o clipă de umori, interese de grup, orgolii și suspiciuni.
Cred însă cu tărie ca propunerile sunt făcute cu bună credință, în limita competențelor celor care au lucrat, înspre o rezonabilă legiferare a cinematografiei române și că ele nu avantajează în nici un fel concret vreun grup anume de cineaști, au în vedere criterii comune de apreciere pentru toată lumea, praguri care sunt valabile și ele pentru toată lumea, beneficii care apreciază performanța și încurajează rambursarea fondurilor primite, încurajează indirect pe cei care vor să facă filme comerciale sau de public să o facă, spre propriul lor interes și al CNCului.
Desigur, scurt-circuite și interpretări abuzive sunt întotdeauna posibile însă haideți să ne apărăm de ele punctual și atunci când vor apărea și să nu respingem de facto un text care încearcă să corecteze cu bună credință disfuncționalități reale constatate de întreaga breaslă. Și, evident, îmbunătățiri sunt încă posibile și binevenite.
Aceasta nu este doar părerea mea, am verificat propunerile făcute în grupul de lucru cu mulți cineaști în diferite etape ale elaborării lor și am ținut cont de observațiile primite. Semnatarii prezentei note, la curent în detaliu cu propunerile textului, susțin fondul chestiunii fără rezerve.
Însă ce mi se pare important de aflat în acest moment e ce cred cât mai mulți dintre cineaștii pe care prezentele modificări îi privesc. Ce cred ei despre textul propus, despre fondul problemei în sine, înțelegând că orice text de lege trebuie să fie echitabil în general și nu favorabil fiecărui cineast în parte cu fiecare dintre prevederile propuse.
Îi invit prin urmare să citească — dacă nu au făcut-o deja — textul propusei OUG și să își exprime ferm punctul de vedere cât mai curând și în cunoștință de cauză — dacă își doresc ca de observațiile lor să mai țină cineva cont vreodată în viitorul apropiat. Și abia apoi vom ști în ce măsură aceste propuneri ale OUG sunt legitime sau dacă în final, în ciuda nemulțumirilor exprimate de-a lungul timpului, cineaștii sunt în final mai degrabă înclinați să lase lucrurile așa cum sunt deja.
Cristian Mungiu, regizor
