Într-o postare făcută pe pagina sa de Facebook, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, se implică direct în ”războiul” împotriva manelelor, apărut în sfera publică românească după ce manelistul Babasha a fost invitat să cânte în timpul concertului Coldplay chiar de liderul trupei, Chris Martin.
Vasile Bănescu analizează mesajul transmis de versurile manelelor, pe care le consideră vulgare și este de părere că ascultarea lor induce și efecte în societate.
El consideră că, în mod subliminal, versurile manelelor modifică structura persoanei care le ascultă, o schimbă și o așează într-un sistem de valori dereglat.
_______________
Manelismul ca mod de a fi
”… se edifică pe o structură psihică argotic amprentată, vulgar influențată, uneori violent manifestată. Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată. Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește luxuriant (maceta se impune) și are certe efecte sociale.
Semințele (de floarea soarelui) ale cuvintelor din textele manelelor autohtone, semănate în pământul unor minți însetate de mesaj libidinos, deocheat și lăcrămos, trivial lăudăros și eruptiv belicos, mesaj care îi omoară cu zile pe „dujmanii” roși deja de invidie letală, germinează și cresc rapid în sfera obscură a sufletului zbuciumat de patimi și păcate „cu de toate”.
Mesajul manelistic cu accente resentimentar amenințătoare, ascuțite ca o sabie degrabă vărsătoare de sânge, mesaj preluat comportamental, configurează o inconfundabilă „forma mentis”. Aceasta se exprimă spontan, vulgar, într-o torențială peltea de onomatopee, îndemnuri și invective extrase din argoul cel mai „pur”, intimidante pentru cei, din ce în ce mai puțini, care nu au trecut ca uraganul prin „școala vieții”.
Metabolizarea viziunii (manelistice)
- asupra omului „care e cel mai pervers” („femeile-s perverse”), a omului „care-i norocos” când lucrează „pe la spate”,
- asupra „vieții ca o ruletă”, „trăite la maxim”,
- asupra morții „dujmanilor”,
e una demult vizibilă, transformatoare în plan individual, civic și social.
Schimbarea (strâmbarea) minții prin manelizare ca „metanoia” inversată te propulsează într-un foarte original și riscant mod de viață.
O viață bazată pe „banii la care ești șef”, „la care nu ții măsura, că îți place aventura”, pe „femei de 7 stele”, pe „sute de femei”, pe băutură, pentru că „nici nu poți și nici nu vrei/ să trăiești fară să bei”, pe „hoție din care se face artă/ că pui degetul pe hartă și furi prada de sub nas/ pentru că faci primul pas”, pe „norocul scris în frunte”, pe fentă și pe huzurul dubios întreținut.
Aceste mesaje, nu chiar subtile, devenite subliminale, te schimbă, te hrănesc, te cresc.
Și, pe nesimțite, din profesionist ascultător mereu chefliu, care, întrucât viața e scurtă, va-ncerca s-o facă lată, devii personaj tragic al „vieții ca o ruletă”, eventual rusească.
De la „forma mentis” la „modus vivendi” e „decât” un pas.
Pas cu pas…”, scrie Vasile Bănescu.
