Spovada și Împărtășania
Părintele Constantin Necula spune că mulți români sunt dispuși să-și facă examenul de conștiință venind la spovadă și, mai ales, împărtășindu-se.
Vin mulți, totul e să îmi fac timp pentru câți vin. Și vin oameni care în ciuda presiunii puse pe colțuri de media împotriva spovedaniei, oameni care au nevoie de acest lucru, nu ca la psihoterapeut, ci pentru că vor ca dincolo de spovedanie, să fie împărtășania. Și de cele mai multe ori primesc împărtășania, acesta este semn că poporul nostru este încă un popor sănătos, de oameni dispuși să-și facă examenul de conștiință, să se ajute cu celălalt care este preotul, dar împreună să găsească și o cale de a motiva întâlnirea cu Hristos din potir.
Rugăciune
Părintele Necula spune că trebuie să rugăm cu simplitate, dar, din păcate, l-am redus pe Dumnezeu la un fel de angajat al nostru.
Cu simplitate. Cred că rugăciunea este un exercițiu de simplificare a vieții noastre cotidiene. Suntem prea complicați în ce facem. Și când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conținuturi, sfârșituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă și e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranța că vei câștiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanțe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în fața unui angajator, nu e ca în fața unui angajament.
Părintele Necula mărturisește că se roagă cât se poate de simplu.
Cât pot, cum pot, pentru cine pot. Mai ales pentru oameni, pentru că asta e principala funcție a unui preot. Duhovnicul meu îmi spune tot timpul că speră să se pensioneze la timp, ca să mai apuce să se spovedească, să se roage și pentru el. Pentru că, în rest, trebuie să fim dispuși pentru ceilalți.
