Italia a raportat o creştere accentuată a infecţiilor, iar cifrele au determinat guvernul de la Roma să ia măsuri drastice şi să impună carantină pentru întreg teritoriul ţării, declarat "zonă roşie".
Şi România a fost afectată de situaţia din Italia. Autorităţile române au luat, la rândul lor, măsuri drastice, chiar închiderea şcolilor pentru o perioadă, în încercarea de a stăvili extinderea epidemiei.
În acest context, părintele Constantin Necula a trimis o scrisoare deschisă prin care îşi arată sprijinul şi compasiunea pentru poporul italian. ”Siamo con Te, Italia!” (n.red. Suntem alături de tine, Italia) este mesajul emoţionant transmis de părintele Necula.
”Nu ştiu ce simţiţi acum dar se vădeşte că o lume moare. Lumea în care ne credeam siguri în carapacea noastră, aproape europeană. Tehnologizată şi absurdizată de SF-ul în care ne povesteam viitorul. Dintr-o dată moartea ne-a deschis ochii asupra vieţii. Suntem vulnerabili. Muritori. De la o respiraţie. Şi am constatat că suntem integraţi nu doar în Europa politicienilor şi politrucilor ci şi în Europa oamenilor de rând. Suntem europeni prin vatră şi curaj, prin limbă şi bătaie de inimă. Am strigat Franţei că o iubim, când cu Charlie Hebdo, oricât de multe am fi avut să reproşăm Republicii. Şi de atunci, sub greutatea zilelor, am continuat să fim francezi. Acum e momentul Italiei. La Bella Italia. Rădăcina romană a existenţei noastre e în suferinţă şi întristare. E într-o dramatică situaţie de criză care ne paşte şi ne aprovizionează propria noastră criză. Avem români peste tot dar în Italia sunt cu milioanele. Intim legaţi de locurile lor de muncă şi de cultura cotidiană italiană. Atât de mult încât atunci când vin acasă amestecă limbile într-o simpatică babilonie. Copiii lor capătă nume italienizate iar vocile lor devin stridente ca o gâlceavă în zori într-o piazzetta napoletană ori fiorentină - căci ţăranii autentici sunt straşnici oriunde s-ar afla. Cântăm cu ei de secole şi ne amestecăm poeţii, pe care-i comparăm mereu. Ne iubim sportivii şi ne rugăm, deseori fără să ştim, aceloraşi sfinţi. Purtăm aceeaşi cursivitate creativă în exprimare şi ne iubim fondul latin al limbii. Ei făcând peste 660 de ore de latină până la Bacalaureat. Noi mult, mult mai puţin. Şi se vede. Locaşurile lor de cult ne-au fost oferite familiilor creştine româneşti cu o dragoste care nouă ne-ar lipsi. Bibliotecile lor au devenit sursă de cercetare iar universităţile lor ne-au primit ca pe nişte fraţi. Unora dintre noi le-au întins o bucată de pâine. Uneori neagră, cu lacrimi. Deseori albă, cu alte lacrimi şi ea. Pe străzile marilor oraşe poţi vorbi româneşte cu liniştea de acasă şi foarte rar şi numai alocuri câte un frison de nătângeală fals naţionalistă ne mai pune pe gânduri. Nu spun că e uşor să trăieşti în Italia ca român dar este minunat să iubeşti Italia. Şi să locuieşti în iubirea aceasta. E momentul să le-o spunem. Tristeţea demobilizatoare din glasul lui Giuseppe Conte - primul ministru al Republicii - vădeşte gravitatea momentului. Care, repet, dă tonul riscurilor de aici, de Acasă. Un Acasă care pentru românii din Italia se identifică în inima lor şi cu Italia. Ca un joc între ventriculele şi atriile aceleiaşi inimi. Siamo con Te, Italia!
Suntem cu tine. Ştim cum te rănesc străzile goale şi numai puterea din inima cetăţenilor tăi va face să revii la viaţa ce-ţi anima serile. Vom fi alături de tine chiar dacă acum pe aer şi uscat şi pe mare nu mai venim spre tine iar ai noştri care vin dinspre tine sunt puşi în carantină. Nu-i cea dintâi nenorocire ce se abate peste noi. Acum însă ştim că fraternitatea noastră are nevoie de noi toţi. Laolaltă. Şi că acolo unde nu ne putem sprijini altfel, ne putem ruga împreună. Unii pentru alţii. Unii pentru toţi! Pentru marea familie umană pentru care tu, Italia, ai dăruit cromatica vieţii şi demnitatea marmurei întrupate. Suntem cu tine, Italia! Non avere paura! Să nu ai frică! Nu suntem cel mai puternic popor al Europei, dar suntem alături de tine cu nodul în gât şi inimile unite în rugăciune! Primeşte dragostea noastră! Ricevi il nostro amore! Siamo con te, Italia! Nu doar pentru românii aşezaţi în inima ta ci şi pentru că adese ori tu, tu ne-ai fost inimă! Acasă ne pregătim pentru tot ce poate fi mai rău fără să ne pierdem nădejdea că nu suntem doar în mâinile oamenilor. Suntem dinaintea celui mai dificil moment al vieţilor noastre cotidiene de după Revoluţie. Atunci am rostit Tatăl Nostru şi ne-am avântat în visul libertăţii noastre. E momentul să ne aşezăm în rugăciune. În înţelegerea cu maturitate a nevoii de igienă şi echilibru sanitar. Mi s-a scris, într-un comentariu la un articol trecut, să-mi îndemn credincioşii să se spele ca să nu se împrăştie virusul. O fac, deşi nu am credincioşi! Şi îi rog să înălţăm împreună o rugăciune pentru toţi cei încercaţi. Vădind astfel că nu suntem afectaţi de virusul răutăţii şi ruperii de celălalt. Care au premers cu mult dramatica situaţie de acum. E greu momentul Se vor vădi oamenii de caracter şi oamenii ieftini deopotrivă. Important este să nu ne pierdem cu firea şi nici să aprovizionăm tensiuni care şi aşa sunt prea înalte. Sus inima! Nu uitaţi să vă sunaţi prietenii italieni să le spuneţi că pot conta pe noi! Nu sunt singuri. Şi nelăsându-i singuri, nici noi nu suntem singuri. S-au închis graniţele dar s-au deschis mai adânc inimile. Postire cu linişte şi lumină!”, este mesajul transmis de părintele Necula.
