Într-un reportaj publicat de cotidianul Le Monde, este analizată scena politică românească din perspectiva influenței crescânde a trumpismului și a tensiunilor dintre România, Uniunea Europeană și Statele Unite. Pe fondul campaniei electorale marcate de ascensiunea populismului, de atacuri împotriva Franței și de contestarea apartenenței europene, reportajul Le Monde surprinde evoluțiile recente care fragilizează poziția tradițională pro-europeană a Bucureștiului. Redăm în continuare principalele idei și informații prezentate de Le Monde într-o adaptare destinată publicului român.
Până acum ferm pro-occidentală, România este destabilizată de forțele politice favorabile intereselor Moscovei. Sprijinite acum de administrația Trump, aceste forțe ar urma să confirme avansul lor la alegerile prezidențiale din 4 și 18 mai.
Pierdut în Delta Dunării, în estul României, satul Chilia Veche are, probabil, cea mai bună vedere din întreaga NATO asupra amenințării ruse. Acest mic sat românesc se află la doar 300 de metri de portul fluvial Kilia, omonimul său ucrainean, situat pe celălalt mal al brațului de Dunăre care marchează granița dintre cele două țări. Deși majoritatea celor 1.700 de locuitori nu au pus niciodată piciorul în Ucraina, din lipsa unui punct de trecere oficial în apropiere, ei aud frecvent sirenele care avertizează asupra riscului de bombardamente. De pe micuțul port de pescuit, recent renovat cu fonduri europene, se pot vedea încă cu ochiul liber ruinele depozitelor petroliere distruse de Rusia în septembrie 2023.
La acea vreme, suflul exploziilor a traversat Dunărea și a spart mai multe ferestre de pe malul românesc. Completând acest peisaj de război, dronele rusești, dezorientate sau avariate de tirurile apărării ucrainene, se prăbușeau periodic în câmpiile din împrejurimi. Din fericire, până acum, ele au provocat doar pagube minore în România, dar suficient cât să sperie localnicii și să alunge turiștii.
„Mi-e foarte frică, mai ales când soțul meu pleacă la pescuit câte o săptămână întreagă și aud singură bombardamentele noaptea”, spune, îngrijorată, Anisoara Maslincov, cu fața încadrată de un batic, în mica biserică albastru-galbenă a lipovenilor, o minoritate rusofonă din Delta Dunării care practică un cult ortodox tradiționalist.
„Dar unde să mergem? Aici ne-am născut, aici am crescut și aici o să murim”, adaugă resemnată această româncă, al cărei loc de muncă este întreținerea frumoasei biserici, frecventată astăzi doar de câteva zeci de credincioși. Ca 26% dintre locuitorii din Chilia Veche, Anisoara Maslincov a votat la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 pentru Călin Georgescu, candidatul care a ajuns, spre surpriza generală, pe primul loc în primul tur, după o campanie desfășurată exclusiv pe TikTok și după ce a contestat apartenența României la Uniunea Europeană (UE) și la NATO. Imediat după el, la Chilia Veche, s-a clasat un candidat naționalist mai moderat, dar la fel de ostil sprijinului pentru Ucraina, George Simion.
Frustrare
„Dintr-odată, TikTok-ul era plin de videoclipuri cu Georgescu, tot satul vorbea despre el, iar discursurile lui sunau foarte bine”, povestește Anisoara Maslincov, dependentă de această rețea socială chineză extrem de populară în România, fără însă a putea oferi prea multe alte motive pentru votul ei.
La Chilia Veche, Marcel Ciolacu, prim-ministru și candidat al Partidului Social Democrat (PSD) – o formațiune pro-europeană și pro-NATO care domină tradițional votul în mediul rural –, nu a reușit decât să ocupe locul al treilea...
După ce scrutinul prezidențial a fost anulat, pe 6 decembrie 2024, de Curtea Constituțională, în urma suspiciunilor de ingerință rusă în favoarea lui Călin Georgescu, alegerile trebuie să se reia în zilele de duminică, 4 și 18 mai.
La cinci luni după această răsturnare de situație, motivele votului rămân un subiect profund diviziv la Chilia Veche, ca și în restul României. Unii denunță o ingerință rusă menită să aducă de partea Moscovei această țară strategică, aflată la granița cu Ucraina și Marea Neagră. Alții consideră că românii au vrut, în primul rând, să-și exprime furia față de elitele conducătoare, acuzate de corupție și ineficiență. „Toată treaba asta nu are nicio legătură cu Rusia, spun mereu că suntem protejați de NATO. Nu, totul a fost un vot emoțional, din cauza drumului”, este convins primarul Timur Ciaus, 47 de ani, ales din partea PSD, care consideră că cetățenii săi sunt frustrați de blocarea proiectului de asfaltare a singurei căi rutiere care leagă Chilia Veche de restul țării.
Această șosea șerpuită și accidentată de 70 de kilometri, care necesită două ore pentru a ajunge la primul oraș, simbolizează perfect lentoarea legendară a administrației românești, incapabilă să ducă la bun sfârșit proiecte de infrastructură, în ciuda finanțărilor substanțiale venite de la UE. „Locuitorii nu au perceput latura prorusească a acestor candidați”, adaugă Vasile Dîncu, fondatorul unei mici ONG locale și gardian la penitenciarul construit în perioada Ceaușescu în această regiune izolată – cel mai mare angajator din zonă.
De altfel, potrivit sondajelor, NATO și UE sunt încă privite de covârșitoarea majoritate a românilor drept piloni esențiali ai politicii externe și de securitate a țării.
Această frustrare reală a favorizat însă penetrarea tot mai profundă a ideilor prorusești care, în România, se bazează mai puțin pe o admirație față de Vladimir Putin – în continuare extrem de impopular – și mai mult pe o respingere tot mai accentuată a ucrainenilor, alimentată de vechi tensiuni istorice. Deși Anisoara Maslincov spune că nu știe încă pentru cine va vota pe 4 mai, își exprimă dorința ca România „să înceteze să mai trimită arme” și nu-și ascunde ostilitatea față de refugiații ucraineni, „care vorbesc urât despre români”, dar și față de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, „care poartă și el o parte din vină” pentru război.
În această regiune periferică, beneficiile apartenenței la UE nu sunt întotdeauna evidente, în condițiile în care peisajul este presărat cu ruinele ruginite ale marilor infrastructuri construite în perioada comunistă, iar micul punct de trecere de frontieră către Ucraina a fost închis după aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007.
„Trăiam foarte bine cu rușii în perioada comunistă, pe când acum toți copiii noștri au plecat”, se plânge Achim Ditcov, un pescar de 70 de ani, care nu își ascunde amărăciunea de a îmbătrâni singur într-o țară din care între două și trei milioane de locuitori au emigrat începând din 2007, în căutarea unui loc de muncă în Europa de Vest.
„Val de ură”
În timp ce autoritățile întâmpină dificultăți în a explica motivele anulării ultimelor alegeri, este greu de prezis rezultatul noilor scrutinuri, într-un peisaj politic tot mai instabil.
Ștefan Ilie, primarul municipiului Tulcea – „capitala” Deltei Dunării, cu 65.000 de locuitori –, este deosebit de îngrijorat. „Alături de Constanța și Suceava, suntem unul dintre județele de frontieră în care partidele suveraniste, proruse și extremiste, care susțin că trebuie să încetăm ajutorul pentru Ucraina, au obținut cele mai bune scoruri”, constată acest fost profesor de istorie în vârstă de 47 de ani, implicat în politică de peste douăzeci de ani în cadrul Partidului Național Liberal (PNL), principala formațiune conservatoare pro-europeană.
Membru al coaliției de guvernare alături de social-democrații din PSD încă din 2021, PNL este și el afectat de acest val de respingere a partidelor tradiționale. Însă, potrivit primarului din Tulcea, aceste teritorii marginalizate au devenit terenul unei veritabile „guerre hybride”, un război hibrid nedeclarat. „Pe rețelele sociale, fiecare mic incident care implică un ucrainean este amplificat. Li se reproșează că au mașini luxoase sau că blochează drumurile cu camioanele lor încărcate cu cereale. Iar când se văd soldați ai NATO veniți să protejeze Delta, unii spun că sunt aici ca să meargă să lupte în Ucraina”, deplânge el, vorbind despre un „val de ură” anti-ucrainean pornit din „substratul” mișcărilor antivacciniste care s-au răspândit în România în timpul epidemiei de COVID-19.
La toate acestea se adaugă influența unei Biserici ortodoxe locale foarte conservatoare și apropiată ideologic de Moscova. La alegerile legislative din 1 decembrie 2024, la o săptămână după primul tur al prezidențialelor, diferitele partide de extremă dreapta și-au confirmat avansul, obținând cinci din cele șase mandate parlamentare ale circumscripției Tulcea. Toți candidații au fost aleși repetând că doresc „pacea” și contestând politica de sprijin pentru Ucraina, promovată de București încă din 2022. Prin deschiderea porturilor pentru exporturile de grâu ucrainean și facilitarea tranzitului de arme, România a devenit, în ochii Kievului, un vecin aproape la fel de strategic precum Polonia. Instalarea la putere a unui președinte prorus la București ar fi catastrofală pentru efortul de război al Ucrainei.
Deja destabilizate de avansul acestor forțe naționaliste pe plan intern, partidele pro-europene din România trebuie să facă față, din ianuarie, și vântului nefavorabil venit dinspre Washington. De la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, apropiații acestuia au multiplicat semnalele de susținere față de extrema dreaptă românească, care, la rândul ei, afișează un trumpism fără rezerve. Pe rețeaua socială X, miliardarul Elon Musk și-a exprimat, încă din decembrie 2024, sprijinul pentru Călin Georgescu, atacând judecătorii Curții Constituționale pentru anularea scrutinului.
„Cel mai esențial aliat al NATO”
Pe 15 februarie, în discursul său de la Conferința de Securitate de la München — devenit simbolul schimbării de orientare geopolitică a Statelor Unite — vicepreședintele J.D. Vance a accentuat critica, denunțând o decizie luată „pe baza unor suspiciuni fragile formulate de o agenție de informații [serviciile românești] și sub presiunea uriașă a vecinilor de pe continent”.
De atunci, autoritățile române privesc cu teamă fiecare nou tweet din anturajul lui Donald Trump, temându-se că președintele american ar putea decide brusc retragerea trupelor americane de la Deveselu, în sudul României — unde acestea gestionează un scut antirachetă destinat apărării întregii Europe — sau de la Mihail Kogălniceanu, pe litoralul Mării Negre, unde este în construcție o bază aeriană NATO de mari dimensiuni. În total, 1.700 de soldați americani sunt staționați în România.
„Este extrem de stânjenitor”, regretă Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite în România și pe lângă Uniunea Europeană, care mărturisește că „nu înțelege” de ce administrația Trump atacă cu atâta virulență „cel mai esențial aliat al NATO din sud-estul Europei”. „Cum pot ei să sprijine un candidat care pune sub semnul întrebării existența unor rachete atât de importante pentru protecția Europei împotriva unui atac, inclusiv din partea Iranului?”, se întreabă fostul diplomat, fără a reuși să găsească un răspuns convingător. Cu toate acestea, departe de imaginea de respingere pe care președintele american o provoacă în Europa de Vest, în România, trumpismul continuă să fie un combustibil electoral de succes.
Campanie sub semnul populismului
Campania pentru noul scrutin prezidențial a devenit astfel o cursă frenetică între candidați care își revendică aproape toți apropierea reală sau presupusă de administrația americană. Iar la acest joc, George Simion, 38 de ani, are avantajul vechimii. Favorit în sondajele pentru primul tur, acest fost ultra-suporter de fotbal este un admirator declarat al lui Donald Trump. Invitat la ceremonia de învestire a celui de-al 47-lea președinte american, pe 20 ianuarie la Washington, George Simion și-a afișat cu bucurie prezența, după cum arată fotografiile postate pe rețelele sale sociale.
Chiar și după anunțul privind impunerea unor tarife vamale record, la începutul lui aprilie, Simion a continuat să-l susțină pe Donald Trump împotriva „provocărilor Ursulei von der Leyen”, președinta Comisiei Europene. „Am fost numit spion, trădător, prorus, la fel ca președintele american Trump”, le-a declarat el susținătorilor săi la Târgoviște, pe 19 noiembrie 2024, în cadrul campaniei pentru primul tur al prezidențialelor, în urma căruia a obținut 13,9% din voturi, față de 22,9% pentru Călin Georgescu. După ce și-a construit popularitatea pe Facebook, răspândind mesaje antivaccinare în timpul pandemiei de Covid-19, acest naționalist volubil a fost depășit în ultimul moment al campaniei prezidențiale de Călin Georgescu, propulsat de ascensiunea fulgerătoare pe TikTok.
Derapaj populist
Pentru noua campanie, George Simion speră să recupereze electoratul fostului său rival, interzis de la candidatură, și să se distanțeze în același timp de mesajele cele mai evident proruse. „Părăsirea NATO ar fi o nebunie, ar reprezenta o amenințare uriașă pentru noi. Este valabil și pentru întreaga Europă Centrală și de Est, precum și pentru țările baltice. În ceea ce mă privește, sunt un susținător ferm al Alianței Atlantice, care trebuie să rămână o alianță defensivă”, a explicat el într-un interviu acordat publicației Le Monde, ulterior postat pe canalul său de TikTok, urmărit de 1,3 milioane de persoane.
În caz de victorie, George Simion nu mai amenință, ca în trecut, cu anexarea Moldovei sau a regiunilor din Ucraina locuite de o importantă minoritate românofonă — revendicări iredentiste care încă îi interzic accesul în cele două țări. „Ar trebui să păstrăm pentru apărarea noastră armele strategice care ne protejează împotriva amenințării ruse”, subliniază el, referindu-se la sistemul american de apărare antiaeriană Patriot, pe care Bucureștiul l-a livrat Kievului în primăvara lui 2024. „A nu ajuta militar Ucraina nu înseamnă că suntem proruşi”, obișnuiește el să repete.
George Simion nu este singurul care se aventurează pe terenul trumpismului. Fostul prim-ministru social-democrat Victor Ponta, obligat să demisioneze în 2015 după ample manifestații anticorupție, a intrat și el în cursă ca independent, purtând celebra șapcă roșie a lui Donald Trump. El mizează pe un profil mai „business”, promițând că va juca golf cu președintele american pentru a-l convinge să desfășoare și mai multe trupe în România și lăudându-se că a obținut recent o întâlnire cu fiul cel mare al liderului de la Casa Albă. Sondajele îi acordă o șansă de calificare în turul doi, în fața lui George Simion.
Panicați de această alunecare spre populism, partidele pro-europene sunt tentate să joace aceeași carte. „Sunt un fan al lui Trump”, repetă astfel, din ianuarie, premierul social-democrat Marcel Ciolacu, afirmând că „nu are de ales”, având în vedere că „întreaga coloană vertebrală a sistemului de securitate al României depinde de Statele Unite”. Pe 6 aprilie, el l-a numit chiar „emisar personal” la Washington pe un obscur om de afaceri româno-american apropiat de republicani. Afacerea a sfârșit în fiasco după ce respectivul a declarat la televiziunea română că este fan al lui Călin Georgescu și a criticat „pe Emmanuel Macron și Uniunea Europeană, care vor ca războiul din Ucraina să continue”...
Echilibristică diplomatică
Ținut departe de acest episod umilitor, menit să-l ocolească, ministrul de externe, Emil Hurezeanu, apără cu jenă necesitatea unor „idei noi” în fața „unei diplomații tradiționale aflate într-o oarecare dificultate”. „Considerăm că sprijinul american este fundamental pentru securitatea noastră și nu ne putem lipsi de el”, se justifică acest diplomat în vârstă de 69 de ani, care a fugit din regimul lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80, devenind ulterior una dintre vocile respectate ale Radio Europa Liberă. „Șocul este destul de puternic”, recunoaște el despre schimbarea de atitudine a SUA, combinată cu ascensiunea fulgerătoare, pe scena politică românească, a admiratorilor lui Donald Trump.
„Suntem surprinși, destabilizați. Nu, nu destabilizați, ci orbiți”, analizează el, căutând cel mai potrivit termen pentru a descrie această mișcare care pune sub semnul întrebării tot ceea ce elita românească postcomunistă – adesea urbană, intelectuală și francofonă, ca și el – credea că a realizat, aducând România în spațiul „euroatlantic”. Din ianuarie încoace, aceste elite, deopotrivă atlantiste și pro-europene, preferă să practice echilibristica și compromisurile, mai degrabă decât să admită voința tot mai clar exprimată la Washington de a se îndepărta de Uniunea Europeană.
La marginea Conferinței de Securitate de la München, la mijlocul lunii februarie, Emil Hurezeanu a fost astfel surprins când Richard Grenell, fost ambasador al SUA în Germania, numit de Donald Trump „emisar pentru misiuni speciale”, a evocat spontan, într-o întâlnire întâmplătoare pe un coridor, soarta fraților Andrew și Tristan Tate – doi influenceri masculiniști americano-britanici, acuzați în România de viol și trafic de persoane, dar foarte populari în cercurile trumpiste.
Deși ministrul neagă orice legătură cu întrevederea de la München, cei doi frați au fost autorizați brusc, câteva săptămâni mai târziu, de justiția română să părăsească țara. De atunci, atacurile mediilor trumpiste împotriva României par să se fi mai calmat, deși Washingtonul a decis, fără vreo explicație oficială, să amâne data eliminării obligativității vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în Statele Unite – măsură care trebuia să intre în vigoare la 1 aprilie.
Atacuri la adresa Franței
România întreține, de asemenea, o anumită ambiguitate în privința eforturilor europene de apărare. Pe de o parte, prin vocea președintelui său interimar, Ilie Bolojan, s-a luptat să fie asociată discuțiilor din cadrul „coaliției voluntarilor”, inițiată de Franța și Regatul Unit pentru întărirea apărării Europei în fața amenințărilor de retragere americană. Pe de altă parte, a respins din start ideea de a participa la o eventuală prezență militară pe teritoriul ucrainean. „Suntem pregătiți să constituim un hub economic și umanitar”, afirmă Emil Hurezeanu, care se refugiază, „ca și polonezii”, în spatele „amintirilor istorice din al Doilea Război Mondial” pentru a refuza să meargă mai departe.
Ideea era, de fapt, mult prea explozivă, în contextul în care candidatul unic al celor trei partide ale coaliției guvernamentale pro-europene, Crin Antonescu, se află în dificultate în sondaje. În schimb, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, candidat independent care se descrie drept „antisistem”, pare bine plasat pentru a-l înfrunta pe candidatul de extremă dreapta George Simion în turul al doilea, pe 18 mai.
În această campanie extrem de barocă, Franța a devenit, de altfel, o țintă, sferele de extremă dreapta reproșându-i lui Emmanuel Macron — care a susținut ideea unei manipulări rusești la ultimele alegeri — că dorește să împingă România în război. Pe rețelele sociale, mesajele conspiraționiste vizează din ce în ce mai direct cei 1.500 de soldați francezi desfășurați în România din 2022, comparându-i cu forțe coloniale.
Situația a ajuns într-atât încât unii diplomați francezi nu ezită să compare România cu Sahelul, de unde trupele franceze au fost progresiv expulzate sub presiunea regimurilor pro-ruse alimentate de postări conspiraționiste pe rețelele sociale. Prudent, Parisul a preferat să amâne pentru toamnă vastul exercițiu de desfășurare militară prevăzut inițial în România pentru luna mai. „Am fi oferit muniție extremiștilor, fix în plină campanie electorală, ca să spună: ‘Iată, România intră în război’”, comentează, cu ușurare, un consilier al președintelui interimar Ilie Bolojan.
Rămas aproape complet tăcut de la inculparea sa de către justiția română pentru pregătirea unor acțiuni violente împreună cu mercenari franco-români înarmați cu un adevărat arsenal și sume uriașe de bani lichizi, Călin Georgescu a revenit în forță joi, 10 aprilie, atacându-l pe „Macron, care este președintele României de fapt” și care ar vrea „să târască țara în război”. „Întregul sistem românesc este controlat 100% de ingerințe străine. Înainte de alegerile americane, era controlat de Antony Blinken, secretarul de stat [al lui Joe Biden], iar de la venirea administrației Trump este controlat în întregime de Franța”, a teoretizat el într-una dintre tiradele sale conspiraționiste.
Potrivit lui, totul se explică prin faptul că „România este cea mai importantă țară din lume, alfa și omega unei noi ere a păcii”. Deși riscă mai mulți ani de închisoare pentru „atentat la ordinea constituțională”, Călin Georgescu susține că este victima unei „lovituri de stat” orchestrate de Europa, într-o retorică ce amintește de cea adoptată de Marine Le Pen după condamnarea sa la cinci ani de ineligibilitate pentru deturnare de fonduri publice. Coincidență sau nu, interviul cu Călin Georgescu a fost realizat de Tucker Carlson, fost prezentator vedetă al Fox News și figură emblematică a trumpiștilor, care s-a remarcat în februarie 2024 printr-un interviu cu Vladimir Putin la Kremlin.
