Cel mai mare ziar britanic, Daily Mail, publică o analiză explozivă despre minciunile guvernelor occidentale în numele unor interese politice ori geopolitice, punînd la zid minciunile pe bandă în favoarea Ucrainei, dar neuitînd să taxeze și modul samavolnic în care cel mai bine plasat candidat român, Călin Georgescu, a fost eliminat din cursă, la ordinul aceluiași occident.
”În meseria mea, m-am obișnuit de mult cu modul în care guvernele mint și îi determină pe alții să mintă pentru ele. Este ceea ce fac. Dar rareori am văzut un nor de minciuni ca cel cu care ne confruntăm acum. Aproape nimeni din această țară nu cunoaște adevărul despre Ucraina. Nu a mai existat așa ceva de cînd am fost cu toții mințiți în legătură cu invazia Irakului, cu prostii despre „arme de distrugere în masă” fictive. Minciunile au fost demascate. Și au învățat din asta. Au învățat să mintă mai abil” scrie ziaristul Peter Hitchens.
”Între timp, mulți dintre cei din societatea noastră care știau să conteste astfel de minciuni au murit sau s-au pensionat și nu au fost înlocuiți.
Nu am avut niciodată o dezbatere despre criza din Ucraina care să pornească de la început. V-a spus vreodată cineva aflat la putere, în mod cinstit, cum, cînd sau de ce a început acest război? Nu. A explicat vreodată cineva aflat la putere de ce Marea Britanie, plină de crime, decrepită, acoperită de gunoaie, infestată de șobolani, falită, trebuia să se implice în acest conflict? Niciodată.
Se spune că războiul nu a fost provocat. Rareori în istorie a fost un război mai provocat.
Ați fost doar hrăniți cu gunoaie propagandistice despre ‘democrație’, libertate și o amenințare rusă inventată.
Rușii, fie cei buni precum politicianul liberal, democrat Yegor Gaidar, fie cei răi precum despotul sîngeros Vladimir Putin, au implorat Occidentul să înceteze să-și extindă alianța militară, NATO, către est, spre Rusia.
Toți rușii, inclusiv marele autor anti-comunist Alexander Soljenițîn, au fost șocați și înfuriați cînd NATO, în 1999, a renunțat brusc la postura sa defensivă și a lansat atacuri asupra Iugoslaviei – care nu atacase un membru NATO. Aceste proteste au atins apogeul în februarie 2007, cînd Putin a ținut un discurs dramatic la München. El a spus că extinderea NATO este „o provocare serioasă care reduce nivelul de încredere reciprocă. Avem dreptul să întrebăm: împotriva cui este destinată această extindere?”
Uite, dacă cineva ca Putin, slab ca un schelet, ți-ar vorbi așa într-un pub, tîrziu în seară, ai lua-o ca pe un avertisment că este serios enervat. Și, dacă nu vrei o bătaie, te-ai retrage. Dar noi nu ne-am retras. Președintele american George W. Bush, geniul care a invadat Irakul, a ridicat în mod deliberat temperatura în anul următor. Oare lui Bush îi plac războaiele?
În aprilie 2008, Bush a spus că Ucraina ar trebui să fie plasată pe calea aderării la NATO. Chiar și The Guardian, gazeta liberalilor beligeranți, a recunoscut că acest lucru „probabil va înfuria Kremlinul”. Și așa a fost. Bănuiesc că de atunci am fost pe drumul spre război.
Sunt întotdeauna acuzat, cînd spun asta, că găsesc scuze pentru Putin. Nu fac asta. Cred că a fost prost, pe lîngă faptul că a greșit, să se lase provocat. Înțelepții ignoră provocările. Dar să pretinzi că nu a fost provocat înseamnă pur și simplu să minți.
O altă minciună care ni se spune în mod repetat este că Rusia a atacat Georgia mai tîrziu, în 2008. Dar oricine poate găsi, pe internet, o știre din 2009 a agenției Reuters intitulată „Georgia a început războiul cu Rusia: raport susținut de UE”.
Articolul rezumă o anchetă realizată de respectata diplomată elvețiană Heidi Tagliavini. Ea a fost însărcinată de Bruxelles să investigheze acel război. Asta a spus ea. Dar, cumva, multe publicații media occidentale nu au găsit spațiu pentru acest raport. Încă întîlnesc oameni presupus informați care nu au auzit niciodată de doamna Tagliavini sau de raportul ei.
Și apoi există afirmația că este vorba despre democrație și libertate. Nu este. Cu cît Occidentul pretinde mai mult că îi pasă de aceste lucruri, cu atît face mai puțin pentru a le sprijini.
Cîteva exemple: Președintele ales al Ucrainei a fost răsturnat ilegal de o mulțime în 2014. Marea Britanie și SUA au aprobat acest eveniment rușinos pentru că preferau rebelii ilegali în locul guvernului ales. Nu poți face asta și să pretinzi că ești gardianul democrației. Dar, oricum, nu suntem.
Vei căuta în zadar proteste împotriva tratamentului aplicat candidatului prezidențial al României, într-o țară care este membră a UE și NATO.
Alegerile lui Călin Georgescu au fost anulate de judecători în decembrie, cînd părea că va cîștiga primul tur. Și i s-a interzis să candideze în turul al doilea – toate acestea pentru că are un tip de politică nepotrivit. Și dacă asta nu e de ajuns, uită-te la tăcerea profundă și rușinoasă a Occidentului față de comportamentul înfricoșător și agresiv al președintelui Turciei, Recep Erdogan.
Acum cîteva săptămîni, acest Putin turc l-a arestat și închis pe Ekrem Imamoglu, un politician de opoziție care părea că îl va învinge la urne. Domnul Imamoglu s-a alăturat numeroșilor jurnaliști și democrați care deja putrezesc în închisorile turcești.
Erdogan a zdrobit presa liberă, libertatea de exprimare și libertatea de a protesta. Dar țara sa este încă lăsată să rămînă în NATO, iar statele occidentale au făcut mai puțin zgomot decît un șoarece furios care își păzește cuibul. Le este frică de Erdogan.
Nici măcar nu voi încerca să explic cum Germania a rechemat recent vechiul său parlament, mort, pentru a aproba legi pe care noul parlament ales nu le-ar fi trecut. Acest lucru a fost făcut pentru a permite cheltuirea a miliarde suplimentare pentru războiul din Ucraina. Dar sper că înțelegeți ideea mea.
Cereți o dezbatere adevărată. Cereți adevărul. Nu vă lăsați tîrîți în mai multă prostie, sau vom ajunge cu cratere de bombe pe lîngă gropi” conchide ziaristul.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
