Curtea Constituţională a României a publicat motivarea deciziei prin care s-a stabilit existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi DNA, generat de ancheta DNA asupra modului în care a fost adoptată OUG 13/2017. (Vezi AICI motivarea CCR)
"Niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile politice sau acțiunile exercitate în vederea elaborării ori adoptării unui act normativ cu regim de lege. (...) Doar Curtea Constituțională este abilitată să efectueze controlul asupra ordonanțelor simple sau de urgență ale Guvernului, nicio altă autoritate publică neavând competența materială în acest domeniu”, este punctul de vedere susținut de judecătorii CCR în motivarea deciziei din 27 februarie 2017 a CCR.
Judecătorii constituționali argumentează că cercetarea aspectelor de legalitate a ordonanțelor simple sau de urgență ale Guvernului "vizează exclusiv raportarea la Legea fundamentală'.
În cazul în care se constată lipsa de conformitate cu legea superioară, "Constituția, lipsește de efecte juridice actul normativ, sancțiunea aplicată vizând exclusiv îndepărtarea actului din fondul activ al dreptului, fără a constitui premisa unei răspunderi juridice a persoanelor implicate în procedura de legiferare sau în actul decizional".
În continuare, magistrații CCR fac o paralelă cu imunitatea parlamentară, arătând că "această imunitate care vizează actul decizional de legiferare este aplicabilă mutatis mutandis și membrilor Guvernului, în activitatea lor de legiuitor delegat". Cu alte cuvinte, odată cu delegarea legislativă primită de la Parlament, Executivul primește și imunitate, ca o garanție prevăzută de Constituție pentru a-și exercita această prerogativă "în deplină libertate".
"Exonerarea de răspundere pentru activitatea de legiferare este o garanție a exercitării mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de parlamentar sau de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor", se mai arată în motivarea deciziei din 27 februarie.
Curtea Constituțională mai arată în motivarea deciziei prin care a constatat că ancheta DNA privind modul în care a fost adoptată OUG 13 a creat un conflict între Guvern și Ministerul Public pentru că, dacă un ministru ar fi tras la răspundere, ar însemna că se lasă "indirect, posibilitatea intruziunii în procesul legislativ a unei alte puteri, cu consecința directă a încălcării separației puterilor în stat".
Magistrații CCR subliniază că "sancțiunea aplicată pentru nerespectarea dispozițiilor legale sau constituționale este una de drept constituțional, extrapenal".
Referitor la aspectul oportunității adoptării unor acte normative primare (legi, ordonanțe simple sau de urgență), Curtea Constituțională arată că „actul (...), ca act juridic de putere, este expresia exclusivă a voinței legiuitorului”.
Magistrații constituționali acceptă, totuși, invocând o decizie a CCR din 2005, că elementul de oportunitate "nu are, în mod necesar și univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie și unor factori subiectivi". "Decizia legiferării aparține în exclusivitate legiuitorului delegat", subliniază CCR.
"Doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere”, concluzionează magistrații Curții.
Curtea reține că, într-un stat de drept, guvernat de principiul separației puterilor, miniștrii sunt trași la răspundere pentru deciziile lor politice prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penale”, se arată în motivarea deciziei din 27 februarie.
Magistrații au analizat actele de sesizare din dosarul deschis de procurorii anticorupție, precum și actele procesuale emise de procurorul de caz, pentru decide dacă ancheta DNA asupra emiterii OUG 13 a creat sau nu un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public,
"Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern", concluzionează CCR în motivare, considerând că sesizările trimise DNA sunt neîntemeiate din punct de vedere legal.
Curtea Constituțională a constatat că prin dispunerea începerii urmăririi penale privind emiterea Ordonanței din 1 februarie 2017, cu privire la săvârșirea infracțiuniloe menționate în denunțul primit de DNA "apare cu evidență faptul că Ministerul Public, ca parte a autorității judecătorești, s-a considerat competent să verifice oportunitatea, respectarea procedurii legislative și, implicit, legalitatea adoptării ordonanței de urgență a Guvernului. O astfel de conduită echivalează cu o încălcare gravă a principiului separației puterilor în stat, garantat de art.1 alin.(4) din Constituție, deoarece Ministerul Public nu doar că își depășește atribuțiile prevăzute de Constituție și de lege, dar își arogă atribuții ce aparțin puterii legislative sau Curții Constituționale".
În virtutea acestei concluzii, Curtea Constituțională a constatat că prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituţional din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat.
