Războiul și, implicit, Marea Unire, au însemnat un punct de cotitură pentru mulți dintre români. Imaginați-vă revoluția din 1989 la scară mult mai mare. Nu numai țara pornise la drum, cu Ardealul alături, ci și oamenii din ea au căutat să tragă cât mai multe foloase de pe urma schimbărilor politice și sociale.
Un astfel de caz este amintit de doctorul Nicolae Vătămanu în cartea ”Odinioară în București”, publicată în 1975, cu 2 ani înainte ca autorul ei să moară, la cutremur.
Este povestea lui Nicolae Grigore, care înainte de 1918 era un mărunt slujbaș la CFR marfă. Dar în anul marii uniri Bucureștiul fierbea și, în timp ce nemții se retrăgeau în pripă, luând cu ei doar lucrurile cele mai importante, românii preluau controlul strategic și material, am zice, în sensul că nu se sfiau să pună mâna pe tot ce nemții lăsau în urmă.
Când o mulțime furioasă și înfometată a spart un depozit al CFR pe care nemții nu-l mai păzeau, în 1918, a rămas în urmă o ladă misterioasă. Nicolae Grigore a verificat-o și era plină cu lei românești, bancnote proaspăt tipărite în Germania și încă nepuse în circulație. Om strângător și atent, a pus-o bine, sub pat. După unire și război, bancnotele nu s-au devalizat și Nicolae Grigore a început să cumpere proprietăți.
În general s-a concentrat pe locuri bine poziționate, aflate în intersecțiile cele mai mari și mai circulate, unde a deschis numeroase prăvălii. Fostul angajat CFR a devenit astfel unul dintre cei mai renumiți afaceriști ai Bucureștilor, iar fetele lui s-au transformat în râvnite trofee ale vânătorilor de zestre. Vânători de zestre care de altfel l-au și ruinat pe bietul Grigore, care s-a trezit cu numeroase proprietăți trecute pe numele și mai orientaților gineri. Astăzi, puțini mai știu despre afaceristul Grigore, omul care a ascuns sub pat o ladă de bani capturată de la nemți, semn că banii veniți ușor se și duc la fel de ușor, odată cu faima.
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația