4 aprilie 1944. O zi senină și deosebit de caldă, în București. Copii râdeau, tineri își jurau dragoste eternă, bătrâni se lăsau mângâiați fericiți de razele soarelui. Dimineața, în jurul orei 10, avusese loc un exercițiu de verificare anti-bombardament. Puțin după ora 12, alarmele încep din nou să răsune tânguitor în tot orașul. Crezând că e vorba tot de un exercițiu, mulți bucureșteni nu se îndreaptă înspre adăposturile aeriene. Dar de data aceasta cerul se întunecă, prevestind distrugere și moarte. Peste 500 de bombardiere model B-24 și alte câteva sute de avioane ușoare de luptă se ivesc literalmente din senin, acoperind cerul Bucureștilor ca o plasă neagră și asurzindu-i pe cei de la sol cu huruitul motoarelor. Forțele anglo-americane aveau să lovească nemilos, la 3 ani după intrarea României în război de partea Germaniei.
A fost primul și cel mai feroce dintre cele 14 bombardamente grele la care a fost supus Bucureștiul între aprilie și august 1944. Principala țintă vizată a fost Gara de Nord și diverse depozite și fabrici din zonă, dar suferă daune uriașe și centrul capitalei, în special Calea Victoriei, ale cărei hoteluri și case sunt fumegânde și greu încercate. Hotelurile Athénée Palace și Splendid sunt cele mai afectate clădiri din zona centrală. Ateneul scapă ca prin minune nelovit, dar curtea din spatele clădirii, este complet distrusă. Urcând înspre nord, bombardamentul fusese ucigător. Străzile Frumoasă, Sfinții Voievozi și Calea Griviței sunt aproape una cu pământul. Piața Buzești arde din temelii. Spitalul Militar, biserica Sfânta Vineri sau judecătoria de pe strada Roma sunt și ele în flăcări.
Rezistența e eroică, dar extrem de redusă. Nemții se retrăgeau spre Berlin, frontul estic fusese lăsat sângerând. Piloții români se îndreaptă către puținele avioane care ne mai rămăseseră și urcă pe cer fără crâcnire, deși știau că îi așteaptă o moarte sigură. Sunt măturați în câteva minute, orașul rămâne neajutorat în fața unui potop de foc. Au urmat alte bombardamente, de zi și de noapte. Capitala se transforma într-un loc al deznădejdii și al fricii continue.
(va urma)
Material realizat în cadrul „București-Centenar”- Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația