Coadă la „ce-o fi”, astăzi în Piața Universității. Lume, buluc. Cozi dezorganizate. Lume neinformată și optimistă. “Poate se dă ceva”. „Am auzit că e un serviciu gratis.” Cuvintele BANI si GRATIS sunt pe buzele tuturor. BVB are in piață un cort la care cuponarii din anii ’90 pot verifica daca au ceva bănuți de luat de pe vremea cupoanelor-cadou. Pentru că, da, mulți nu au luat nimic până acum și sunt curioși dacă nu cumva potul cel mare de la loterie se ascunde în spatele unei hârtii de stat care certifică statusul celebru de proprietar, producător și beneficiar.
Mulți au cel puțin 40 de ani de muncă, poate mai mult. Proaspeți sau mai pușin proaspeți pensionari. Și nu pricep mare lucru. Câteva știri – că doar a zis la televizor – au fost suficiente pentru a dezvolta o acțiune de PR (până la urmă) a Depozitarului Central într-o șansă nesperată. Pot câștiga gratis la loto. Adică pot câștiga ceva, fără a risca nici măcar 4 lei și 10 bani cât costă o variantă. Și nu este asta o treabă ideală?
Lumea nu pricepe, gazdele explică, dar și pentru ele e sâmbătă. Au tras paiul cel scurt, nu sunt la iarbă verde, sunt aici pe beton, sub un cort plină de lume optimistă. Și pe cât de optimistă, de necruțătoare. E dreptul lor, e gratis, au venit, vor să fie serviți, ce dacă sunt aici vreo sută și ceva?
Primul care cedează e aparatul de dat bonuri. Gata! A sucombat! „Mai dați bonuri?” „Nu!” „Păi ați zic că până la șase. E abia amiază!”.
Oamenii stau acum la coadă cu o indiferența resemnată. Soarta! Și înainte se termina salamul sau săpunul înainte de a ajunge tu în față. Acest lucru e posibil și acum, cu un banal bon! Au trecut abia 26 de ani....
Oricând se poate ivi o nouă coadă. Și atunci vom ajunge în față. Și poate chiar vom lua ceva. Totul este să fim pregătiți. Și optimiști. Nu e statul cel mai bun prieten al nostru?
Statul de drept? Statul la coadă? Ce mai contează...
