Începând din această iarnă, sportului rege al anotimpului alb – schiatul – i se adaugă o nouă pârtie în microstaţiunea Vârful Romani, microstaţiune care aparţine Domeniului Schiabil Horezu.
Situat aproape de toate oraşele mari din sudul şi centrul ţării, oraşul Horezu este uşor accesibil, fapt care poate favoriza o afluenţă spectaculoasă atât a „bobocilor” în ale schiatului, cât şi pasionaţilor de „cristiane”.
Cel care a investit (şi va investi pe mai departe) în această activitate „relaxantă” este cunoscutul om de afaceri Nicu Hagivreta, care, aşa cum spunea, este pregătit să renunţe la toate afacerile ce le are pe rol, reinvestind aici, la Horezu, dorindu-şi să facă sus, la Vârful Romani, o adevărată staţiune turistică.
Când am ajuns la Primăria Horezu, ce credeţi că făcea dl. Hagivreta? Angajări.
Angaja locuitori din Horezu, pe diverse specializări, care să deservească noua afacere deja începută: pârtia de schi, cu toate activităţile conexe.
Alături de el, primarul Sărdărescu Nicolae era extrem de încântat de ceea ce se întâmplă în timpul mandatului său şi foarte mulţumit la gândul că urbea şi locuitorii ei vor avea numai de câştigat.
Aflat la primul mandat, oltean sadea, vioi, expansiv, întreprinzător, cu sângele clocotindu-i în vene, Sărdărescu ne povesteşte entuziast începutul afacerii şi rolul jucat de Primărie în acest sens.
„Cu dl Hagivreta am avut o discuţie preliminară la începutul acestui an. Dumnealui mi-a spus ce intenţionează să facă, iar noi am stabilit demersurile ce trebuiau derulate pentru a facilita această investiţie. Astfel, ne-am obligat să amenajăm drumul până sus, să trecem la asfaltarea lui şi să asigurăm transportul de energie electrică pe munte. Prima pârtie, la cota 1800 m, Vârful Romani, va fi prima din acestă zonă, dar vor fi şi altele, la cota 1700 m şi la cota 1900 m. Pârtiile sunt bine aşezate, avem sursă de apă, sunt deja construite mai multe clădiri care pot asigura cazare şi masă, sunt generatoare de curent, deci infrastructura e creată deja”.
Dacă şi cât ajută investiţia comunitatea? Primarul zâmbeşte larg, pe sub mustăţi, şi continuă: „Vă daţi seama că, în afara locurilor de muncă create, oamenii din zonă pot să-şi vândă produsele (lapte, brânză, ouă, plus ceramică), la care se adaugă imaginea localităţii, imagine care va atrage imediat şi alte investiţii. Momentan, avem cam 1000 de turist pe zi tot sezonul. Sunt 1300 de locuri de cazare aici, jos, şi sunt şi sus, pe munte. Investiţia dlui Hagivreta poate nu este atât de importantă prin locurile de muncă create, cât mai ales prin sporirea fluxului de turişti şi a banilor care rămân în zonă.”
Drumul până sus, la Vârful Romani, a fost o adevărată încântare.
Şoseaua pietruită nu ridică niciun fel de probleme şoferilor. Cu siguranţă, însă, ar mai trebui lărgită. Dar, asta va fi una dintre sarcinile dlui Sărdărescu...Până la cota 800 m toamna târzie vine cu ploaie măruntă, mocănească. Şerpuind, drumul trece prin pădurea de foioase, de curând desfrunzită. De la 800 m altitudine, un strat subţire de zăpadă îmbracă drumul în alb şi pune brazilor ghirlandă argintie. Spre vârf, o ceaţă lăptoasă ne închite hulpav, nelăsându-ne să vedem prea multe.
Încântat, ca un copil care tocmai şi-a găsit jucăria, „furat” de peisajul care l-a cucerit instantaneu în urmă cu mai mulţi ani, Nicu Hagivreta îşi „povesteşte” afacerea: „Ştiu locaţia încă de acum 30 de ani. Nu sunt din zonă, dar am un prieten aici, în Horezu, care, într-o bună clipă, m-a chemat la o discuţie.
Am venit, am vorbit, am văzut locaţia: Nemaipomenită, extraordinară! Drept urmare, am luat în superficie terenul, pe 99 de ani, şi am început să facem proiectele. În momentul ăsta am construit deja o pârtie de 800 m, teleschiul este în funcţiune, s-a construit staţia de apă, avem turnuri de zăpadă, iar la 1 Decembrie vom da drumul.
Anul viitor începem construcţia unui hotel de 39 de camere (am săpat deja fundaţia), care va fi urmat de încă un hotel de 60 de camere, legat de primul printr-o pasarelă.
Dorinţa mea ar fi să construiesc în fapt o adevărată staţiune, care va cuprinde patru pârtii de schi: de 800 m, de 1200 m, de 1750 m şi de 27000 m, ca lungime.
Ele vor fi de la albastru la negru, ca dificultate, toate vor fi dotate cu turnuri de zăpadă de la o firmă italiană, cea mai bună din lume. Deşi, de la începutul anului şi până acum, timpul nu prea ne-a ajutat ( am muncit efectiv în august, septembrie şi octombrie), suntem în grafic. Avem montat teleschiul şi se fac ultimele verificări la instalaţia de apă.”
Dacă mizează şi pe o afluenţă de turişti străini? „Să fim relişti! Anul acesta vizăm oameni care sunt în apropierea pârtiei. De ce? Dacă, jos, sunt 1300 de locuri de cazare, aici, pe munte, nu sunt mai mult de 400 de locuri. Ţinta noastră sunt cei din Horezu, Vâlcea (la 45 km), Piteşti (la100 km), Tg. Jiu (75 km), Slatina (100 km), Craiova (100 km), care pot veni şi pleca rapid. În anii viitori, vom mai vedea. Vom da în folosinţă hotelul nostru de 5 stele, care va avea piscină, centru spa, sală de forţă, săli de conferinţe, şi vom face şi 10-15 pensiuni pentru cazare.”
Se uită în jur, cât îi permite ceaţa (dar frumuseţea locului o are de 30 de ani în minte şi-n suflet) şi exclamă satisfăcut : „Zona este extraordinară, din punct de vedere turistic, cu cele mai multe biserici şi mănăstiri pe metru pătrat din ţară, cu ceramica de Horezu, cu Govora aproape, cu Transalpina la 35 km! Turistul va avea ce face şi vara, căci pentru vară avem alte programe. Vrem să aducem o sanie de vară, trebuie să facem un traseu montan de 52 km în colaborare cu Primăria. Pentru iarnă, anul viitor, vom mai face un patinoar, vom cumpăra 20 de ATV-uri şi 20 de snowmobile. Activitate va fi tot timpul anului!
În scurt timp va începe să funcţioneze centrul de materiale sportive pentru închiriat şi vânzări. Anul acesta „restaurantul” va fi din containere, cu mărime de 80 de metri pătraţi. În plus, faţă de teleschi, am achiziţionat o bandă pentru copii, de 90 m lungime.
Anul viitor încercăm să facem o a doua pârtie de schi (care va fi mai lungă) şi să legăm pârtiile între ele. Proiectul este în lucru. Greul va veni, însă, în primăvară, când vom începe hotelul, a doua pârtie, şi când va trebui să dăm de lucru oamenilor angajaţi, pe care trebuie să-i ţinem şi în timpul verii”.
Se uită mândru în jur, aşa cum, pe vremuri, voievozii îşi măsurau din ochi ţara. Ştie că face primul „descălecat” în zonă şi ştie că este primul care pune piatră de temelie pentru o nouă staţiune în adevăratul sens al cuvântului.
Şi mai ştie că vor fi mulţi care vor beneficia de roadele muncii sale, chit că îi vor mulţumi sau nu. Ceaţa învăluie, prefirându-se, liniştea muntelui.
Numai că, aici, de la 1 Decembrie, mii de glasuri vor zumzăi vesele, ca albinuţele în stup.
Pârtieeee....!
