Poetul Emil Brumaru a murit, sâmbătă seară, la vârsta de 80 de ani, a anunţat scriitorul Liviu Antonesei pe blogul său.
"În noaptea asta, cu puţin înainte de miezul nopţii, poetul Emil Brumaru s-a retras în rezervaţia de îngeri. E greu să scriu, am amintiri cu el de peste 45 de ani (...). Emil împlinise de curând 80 de ani şi era într-o formă de invidiat, cel puţin aşa mi se părea mie. Joi seara, a făcut un ACV, a fost internat la spital şi supus terapiei intensive, în după- amiaza de azi, îşi revenise, a spus poezii asistentelor, a mîncat, a glumit. După câteva ore, a venit vestea că a avut două stopuri cardiace şi a intrat în comă. Am sperat totuşi într-un miracol. Nu s-a petrecut. La 23, 35 a plecat. A plecat, nu a murit, îngerii nu mor niciodată, se retrag numai în Rezervaţia de Îngeri, aşa cum acum nu foarte multă vreme, prietenul nostru comun Luca Piţu s-a retras în păpuşoi. La revedere, nu adio, prietene", a scris Liviu Antonesei.
Născut în 1939, Emil Brumaru este unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani.
Laureat al Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" (2001) pentru Opera Omnia, Brumaru a primit în 2011 premiul revistei "Observator Cultural", de asemenea pentru Opera Omnia. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa şi Anglia.
În aprilie anul trecut Emil Brumaru a fost desemnat câştigătorul celei de-a doua ediţii a Premiului Naţional pentru Poezie "Lucian Blaga", decernat la casa memorială din Lancrăm.
"Pentru mine, Blaga a fost ca un fel de apărare, ca un fel de pavăză împotriva a ceea ce se întâmpla în jur", a afirmat Emil Brumar. El a relatat în acest sens o amintire din anul 1956, din anul doi de studenţie, scrie agerpres.ro.
Emil Brumaru a mai spus că ceea ce l-a fascinat la Blaga au fost, mai ales în volumele postum apărute, "evlavia şi sfinţenia cu care se închina" în faţa frumuseţii feminine. "Are poezii absolut superbe", a afirmat Brumaru.
Poetul Emil Brumaru s-a născut peste Prut, la 25 decembrie 1938, în Basarabia, fiul lui Grigore Brumaru, funcţionar CFR, şi al Elisabetei, învăţătoare.
După ce a urmat Liceul Naţional, a devenit student al Facultăţii de Medicină din Iaşi şi apoi, medic la Dolhasca, pentru ca din anul 1975 să renunţe la medicină pentru a se dedica scrisului.
A debutat în revista Luceafărul, a avut rubrici în România literară şi în presa de specialitate ieşeană, iar poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa, Anglia. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, în anul 1970, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – 2001, precum şi Premiul de Excelenţă la Festivalul „George Bacovia”, în 2005, pentru întreaga activitate scriitoricească.
În perioada 1992-2009 a deţinut o rubrică săptămânală în România literară ("Cerşetorul de cafea"), având de asemenea, de-a lungul timpului, rubrici în Ziarul de Iaşi ("Gulliver"), Cronica, Plai cu boi, Suplimentul de cultură ("Dumnezeu se uită la noi cu binoclul", "Crepusculul civil de dimineaţă", "Diabloguri" - împreună cu Veronica D. Niculescu), scrie News.ro.
A scris printre altele "Adio, Robinson Crusoe" (1978), "Dulapul îndrăgostit" (1980), "Ruina unui samovar" (1983), "Dintr-o scorbură de morcov" (1998), "Poeme alese. 1959-1998" (2003), "Opera poetică" (2003, 2005 - ed. revăzută şi adăugită), "Fluturii din pandişpan" (2003), "Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu" (2004), "Infernala comedie" (2005), "Submarinul erotic" (2005), "Dumnezeu se uită la noi cu binoclul" (2006), "Cântece de adolescent" (2007), "Poveşti erotice româneşti" (volum colectiv, 2007), "Ne logodim cu un inel de iarbă" (carte-obiect, 2008), "Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei..." (2008, 2012 - ed. adăugită), "Opere I. Julien Ospitalierul" (2009), "Opere II. Submarinul erotic" (2009), "Opere III. Cerşetorul de cafea" (2012), "Rezervaţia de îngeri" (2013).
