În istoria umanităţii, trecerea de la vânătoare la agricultură este una semnificativă. Ca atare, vânătorii-culegători și agricultorii sunt văzuţi, de obicei, ca două grupuri de oameni complet diferite. Cercetătorii au prezentat însă noi dovezi de ADN străvechi care arată că pe teritoriul României de astăzi vânătorii și fermierii trăiau împreună, amestecându-se unii cu ceilalţi și având copii, relatează phys.org.
Noile dovezi au fost publicate în joi, 25 mai, în Current Biology. "Ne așteptam la un anumit nivel de amestec între fermieri și vânători-culegători, având în vedere dovezile arheologice privind contactul între aceste comunități", spune Michael Hofreiter de la Universitatea din Potsdam, Germania. "Cu toate acestea, am fost fascinați de nivelul ridicat de integrare dintre cele două comunități, reconstituite din datele noastre despre ADN-ul străvechi".
Aceste descoperiri vin şi cu dovezi într-o lungă dezbatere privind modul în care a avut loc, de fapt, tranziţia neolitică, când oamenii au renunţat la vânătoare şi s-au asociat pentru a practica agricultura, spun cercetătorii. În aceste dezbateri, întrebarea a fost dacă migraţia oamenilor sau migraţia ideilor a condus tranziția.
Dovezile anterioare au sugerat că tranziția neolitică în Europa de Vest a avut loc mai ales prin migraţia oamenilor, în timp ce răspândirea culturii a jucat un rol mai important în est, în Letonia și Ucraina.
Cercetătorii, care au realizat noul studiu, au fost interesați de România, deoarece se află între aceste două zone, prezentând unele dintre cele mai convingătoare dovezi arheologice de contact între viitorii agricultori și vânătorii-culegători locali.
Într-adevăr, noile descoperiri arată că relația dintre vânătorii-culegători și agricultorii din bazinul Dunării poate fi mult mai nuanțată și mai complexă. Migraţia oamenilor și răspândirea culturii nu se exclud reciproc, spun cercetătorii, "ci sunt doar sfârşitul unui continuum".
Cercetătorii au ajuns la această concluzie după ce au recuperat patru genomuri umane străvechi din România, care se întind pe o perioadă de timp între 8,8 mii și 5,4 mii de ani în urmă. Cercetătorii au analizat, de asemenea, două genomuri mezolitice (vânatoare-culegatoare) din Spania pentru a oferi un context ulterior.
ADN-ul a arătat că genomurile românești de acum mii de ani aveau o descendenţă semnificativă de la vânători occidentali-culegători. Cu toate acestea, au avut și o moştenire genetică mai mică, dar totuși considerabilă, de la fermierii anatolieni, sugerând mai multe evenimente de amestec între vânători și fermieri. O analiză a oaselor a arătat, de asemenea, că aveau o dietă variată, o combinație de produse terestre și acvatice.
"Studiul nostru arată că astfel de contacte între vânători și fermieri au depășit schimbul de produse alimentare și artefacte", spune Hofreiter.
"Pe măsură ce se strâng date din diferite regiuni, se constată o variaţie în întreaga Europă, cu o creștere a încrucişării vânătorilor și fermierilor pe măsură ce mergem spre est și spre nord. În timp ce nu știm încă ce a condus la aceste variaţii, putem specula că ei au întâlnit condiții mai dificile de climă, au început să interacționeze mai mult cu vânătorii-colectori locali. Acestă creştere a contactelor , evidenţiate arheologic, au dus la un amestec genetic, implicând un nivel ridicat de integrare între oameni foarte diferiți", a mai spus el.
