Săptămână de coşmar pentru Barcelona:după ce miercuri,la Paris, a fost zdrobită de PSG-4-0 pentru parizieni-, duminică ,pe Camp Nou, a reuşit o victorie chinuită şi jenantă-2-1 cu Leganes, Messi, ambele goluri ale catalanilor.
Dar echipa a jucat prost iar victoria a venit în ultimul minut,în urma unui penalty. Hotărât lucru, Barcelona este în depresie şi arată ca o formaţie de rataţi. Toată lumea a remarcat de pildă că,după ce a înscris golul victoriei,Messi nu s-a bucurat deloc,părea mai degrabă un monument al deznădejdii.
Bineînţeles că acest exerciţiu de depresie colectivă stîrneşte nedumerire cînd te gîndeşti că e vorba de jucători obişnuiţi cu performanţa de cel mai înalt nivel şi constaţi cît de uşor cad pradă disperării după o înfrângere-chiar atît de fragili psihic sunt marii campioni?
Cum majoritatea oamenilor duc o viaţă obişnuită,mediocră ,fără să cunoască gustul seducător al succesului e greu de înţeles prăbuşirea uimitoare a celor care au ajuns pe Everest-ul celebrităţii. Cert este că degrigolada Barcelonei trece,de la un anumit punct, în zona ridicolului.
Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu PSG care,după victoria de miercuri a fost lăudată atît de mult şi fără reţinere că,probabil, jucătorii din Saint Germain au descoperit cu uimire ca sunt geniali şi că sunt deja cei mai buni din lume. Adevărul este că nu sînt deloc aşa,jucătorii mai au mult pînă departe, drept dovadă finnd şi egalul chinuit şi cenuşiu obţinut aseară, în faţa celor de la Toulouse,chiar la Paris.
Într-un fel, au redevenit cei de la PSG. Asta înseamnă ceea ce se ştia de mult timp-fiecare are dreptul la cîteva momente de celebtitate. Dar nu mai mult de atât...
