Acesta este subiectul unui studiu publicat în numărul din septembrie al revistei de specialitate Endocrinology, care, deși realizat pe șoareci, ar putea să fie valabil si la bărbați, chiar dacă acest lucru presupune investigații suplimentare, potrivit cnews.fr, preluat de smartradio.ro.
Cercetătorii conduși de profesorul Serdar Bulun, un ginecolog turc de renume care predă la Școala de Medicină Feinberg, din Statele Unite, au identificat, de fapt, o anumită genă la șoarecii masculi, care le controlează dorința de reproducere.
Numele de cod: Cyp19a1. Dar pentru a ne permite să înțelegem ce rol cheie joacă această genă, trebuie mai întâi să disecăm rolul fundamental asumat de un alt actor implicat, în acest caz testosteronul.
Acest hormon este prezent în corpul tuturor mamiferelor, indiferent dacă sunt mici, ca șoarecii, sau puțin mai mari, ca oamenii. Concret, testosteronul este secretat în principal de gonade, adică testiculele la bărbați și ovarele la femele.
Era cunoscut deja că testosteronul stimulează dorința sexuală la mamiferele de gen masculin, dar până acum cercetătorii nu erau siguri cum se întâmplă acest lucru.
Testosteronul este sursa de energie, iar gena CYP19A1 este comutatorul
Datorită metodelor avansate de inginerie genetică, cercetătorii au reușit să urmărească în detaliu, la șoarecele mascul, următorul mecanism: când unul dintre rozătoare este pus în prezența unei femele, o parte din testosteronul produs se transformă într-o enzimă dedicată, estradiolul. Această conversie are loc în testicule și creier printr-un proces enzimatic complex numit „aromatază”.
Iar profesorul Bulun este convins: aromataza este esențială pentru dorința masculină. Dar tot acest proces enzimatic nu ar putea exista fără un intermediar: gena Cyp19a1, pe care el și echipa sa au identificat-o și care codifică aromataza din creier.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au efectuat următorul experiment: într-un prim grup au modificat șoareci masculi pentru a inhiba în creier gena Cyp19a1 care codifică aromataza, iar într-un al doilea grup au reunit alți șoareci masculi la care Cyp19a1 a devenit inactivă, dar de data aceasta, în întregul organism. Cele două grupuri au fost apoi puse în contact cu șoarecii femele.
Rezultat: în primul grup, în timp ce, în mod normal, șoarecii masculi și-ar fi urmărit omologii de sex feminin pentru a-și satisface dorința sexuală, șoarecii lipsiți de aromatază cerebrală au prezentat o activitate sexuală redusă cu 50%.
În cel de-al doilea grup, șoarecii masculi care fuseseră total lipsiți de aromatază, au stat liniștiți, fără să acorde atenție femelelor.
De remarcat: s-a observat un vârf al testosteronului în ambele grupuri, deoarece testosteronul a continuat să fie produs, cu excepția faptului că a fost transformat parțial sau deloc în estradiol.
De aici, oamenii de știință s-au întrebat dacă administrarea de testosteron ar putea reaprinde dorința sexuală a șoarecilor.
Au încercat experimentul în primul grup, masculii lipsiți de aromatază cerebrală (numiți bArKo în studiu), și au descoperit că în acest fel libidoul șoarecilor ar putea fi recăpătat doar parțial.
Pe de altă parte, atunci când le-au injectat testosteron împreună cu estradiol, masculii bArKo și-au recăpătat toată vitalitatea sexuală.
„Pentru prima dată, am demonstrat în mod concludent că o conversie a testosteronului în estradiol la nivelul creierului este esențială pentru menținerea activității sexuale sau a dorinței sexuale, la bărbați. Aromataza este motorul!”, concluzionează cu entuziasm profesorul Bulun, care nu exclude că, pe termen lung, acest lucru ar putea deschide calea pentru noi terapii capabile să trateze dependența sexuală sau, dimpotrivă, absența libidoului.
