Câştigă bani şi pierd sănătate. Psihologi din România şi Europa sunt îngrijoraţi de apariţia aşa-numitului "Sindrom Italia". Cinci procente dintre femeile internate anul trecut la spitalul de psihiatrie de la Iaşi cu forme severe de depresie au lucrat în peninsulă şi au îngrijit oameni în vârstă. Limba necunoscută, ţara străină, slujba stresantă şi singurătatea le-au zdruncinat serios nervii.
Oficial, Italia este statul cu cea mai îmbătrânită populaţie din Europa. Potrivit datelor Eurostat, peste 22% din italieni au vârsta mai mare de 65 de ani. Tot aici trăiesc oficial peste un milion de români. Neoficial, însă, numărul lor depăşeşte trei milioane, fiind minoritatea principală în Peninsulă.
Româncele sunt cea mai mare forţă de muncă pentru îngrijirea bătrânilor. Italienii le numesc „badante".
Dr. Petronela Nechita, medic specialist psihiatru, afirmă că aproximativ 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola din Iaşi în 2017 sunt femei care au lucrat în Italia.
''În anul 2017, aproape 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola s-au întors din Italia cu simptome psihiatrice ce au necesitat tratament de specialitate. Italia este una dintre destinaţiile preferate de româncele plecate la muncă după 1989, iar serviciul lor a implicat de cele mai multe ori îngrijirea bătrânilor cu tulburări neurologice şi psihice, activitate care în mod normal necesită o pregătire de specialitate. Îngrijirea acestor bătrâni implică multe ore de muncă şi chiar supraveghere permanentă în cazurile celor imobilizaţi la pat. Multe dintre femeile plecate în străinătate nu au un program clar de muncă, nu au contract de muncă. Toate aceste condiţii, în timp, generează surmenaj şi suprasolicitare. Fiecare individ aparţine unui mediu socio-cultural cu care se identifică, iar trecerea la un alt mediu poate conduce la dificultăţi serioase de adaptare'', a declarat Petronela Nechita, conform hotnews.ro.
Ea atrage atenţia că, în ultimii 3 - 5 ani, multe dintre femeile care lucrează în Italia au revenit în ţară cu psihoze.
''Stresul, generat de necunoaşterea limbii, nesiguranţa serviciului, nesiguranţa unei locuinţe stabile, singurătatea, izolarea şi dorul de familie pot duce la tulburări ce necesită tratament de specialitate. Stresul generat de condiţiile de muncă într-o ţară străină se asociază stresului ce implică familia care rămâne în România, la rândul ei cu multiple nevoi financiare, medicale, sociale. În ani, de cele mai multe ori, familia se destramă, copiii încep să absenteze frecvent de la şcoală, ajungând, de multe ori, la abandon şcolar şi chiar delincvenţă juvenilă", explică medicul psihiatru Petronela Nechita.
Statisticile Institutului de Psihiatrie Socola arată că depresia a fost tulburarea psihică cel mai adesea diagnosticată la femeile care au lucrat în Italia. Medicul spune că ''fenomenul'' este în creştere şi, din nefericire, multe femei, după ce urmează o perioadă de tratament, se reîntorc în Italia, în acelaşi mediu şi condiţii de muncă.
''De aceea, acest fenomen medico-social a fost numit de specialiştii psihiatri "Sindromul Italia". Fenomenul a fost pus în evidenţă în anul 2005 de doi psihiatri ucraineni şi a fost preluat, mai târziu, şi de către specialiştii psihiatri români. Acest fenomen nu este considerat o patologie, nu a fost introdus ca diagnostic în tratatele de specialitate. Sindromul Italia nu este un sindrom depresiv, el reprezintă un fenomen medico-social ce include pacienta cu tulburări psihice şi familia acesteia rămasă în România. Fenomenul poate îngloba familia extinsă a pacientei. Dacă în România familia nu primeşte sprijin complex şi dacă în Italia condiţiile de muncă nu sunt corespunzătoare, se va putea vorbi în viitorul nu prea îndepărtat despre ''Sindromul Italia'' ca patologie, şi nu ca fenomen medico-social'', a conchis medicul ieşean.
Potrivit medicilor, anul trecut, peste 3 mii de femei au fost internate la Institutul de Psihiatrie Socola, cu depresie. Sunt date alarmante, pentru că sunt în creştere, notează PRO TV.
Presa italiană le-a denumit „deţinutele albe" fiindcă îşi asumă un rol de prizonierat benevol într-o închisoare a bătrânilor cu diferite probleme. Renunţă la viaţa şi la fericirea lor ca să le asigure un trai decent copiilor şi, cu fiecare an care trece, e tot mai greu de ieşit din această suveică.
