Beta-blocantele, prescrise după un infarct de miocard, nu ar creşte şansele de supravieţuire a pacienţilor care nu au suferit complicaţii cardiace după acest incident, susţine un studiu realizat de un grup de cercetători britanici, publicat în Journal of the American College of Cardiology.
Cercetătorii de la Universitatea Leeds (Anglia) au cercetat dacă beta-blocantele, o clasă de medicamente care contribuie la reglarea activităţii inimii, îi ajută pe pacienţii care nu au dezvoltat o insuficienţă cardiacă, după un infarct de miocard.
Tratamente sistematice după criza cardiacă
În prezent, aceste tratamente sunt prescrise sistematic după o criză cardiacă, pentru a reduce semnificativ riscul de recidivă şi de tulburări ale ritmului ventricular, prevenind astfel un anumit număr de morţi subite. În cazul afectării muşchiului cardiac, beta-blocantele au ca obiectiv încetinirea şi consolidarea contracţiilor inimii, determinând scăderea presiunii arteriale.
În general, tratamentul prescris este următorul: aspirină (pentru a reduce riscul formării unui nou cheag), statine (pentru a reduce nivelul colesterolului) şi inhibitori de enzimă de conversie (contra hipertensiunii arteriale).
Cercetătorii au monitorizat 179.810 pacienţi britanici, spitalizaţi după un infarct de miocard între 2007 şi 2013. Ei au constatat că folosirea acestor medicamente nu înseamnă creşterea şanselor de supravieţuire la un an, în cazul pacienţilor care nu au suferit complicaţii cardiace, comparativ cu 9.335 pacienţi care nu au urmat acest tratament.
Studiul precizează că pacienţii care nu au luat beta-blocante prezentau, totuşi, riscuri de comorbiditate mai mari comparativ cu pesoanele tratate, ca diabet (15,4% faţă de 11,6%), astm sau boală pulmonară obstructivă cronică (20,6% faţă de 7,8%), boală vasculară cerebrală (7% faţă de 3,8%) şi riscuri de accidente cardiovasculare (76,5% faţă de 69,8%).
