Infarctul miocardic. Este o afecţiune foarte gravă, care poate declanşa stopul cardiac. Când o ateră a inimii se obturează din cauza unui tromb, miocardul (muşchiul inimii) nu mai primeşte sânge şi suferă din cauza lipsei de oxigen, provocând necroza. Simptomele sunt diferite: durere care iradiază spre gât, braţul stâng, mână şi degete, oboseală, tulburări digestive, probleme de respiraţie...
Accidentul vascular cerebral (AVC). Sunt mai multe tipuri de AVC. Cel mai frecvent este provocat de ruptura unui vas de sânge, cu apariţia hemoragiei cerebrale. Este cazul rupturii de anevrism cerebral. AVC-ul numit ischemic apare atunci când o venă obturată împiedică sângele să circule normal. Ceea ce duce la moartea multor celule nervoase ale creierului. Se vorbeşte în aceste cazuri despre tromboză cerebrală sau embolie cerebrală. AVC şi infarctul miocardic au factori de risc comuni: hipercolesterolemie, diabet, tabagism, obezitate, vârsta, antecedente familiale etc. AVC-ul este anunţat de dureri de cap, tulburări de digestie (vărsături, greaţă) sau de echilibru. Se mai observă: paralizia, hemiplegie,dificultăţi de vorbire... Cu cât primul ajutor este acordat mai rapid cu atât şansele de recuperare sunt mai mari. Fără intervenţia medicului specialist, un AVC poate fi mortal.
Embolia pulmonară. Artera pulmonară se obturează parţial sau total, cel mai frecvent din cauza unui cheag de sânge, care provoacă tulburări respiratorii cu risc de stop cardiac. Dacă beneficiază de asistenţă medicală promptă şi corectă, pacientul poate fi salvat. Dar un caz din două de embolie este precedat de o flebită (un cheag de sânge care se formează în venă şi care urcă treptat spre plămâni, pe fluxul sanguin). Embolia se manifestă prin dificultăţi de respiraţie, tahicardie, dureri toracice. Pacientul poate prezenta tuse şi expectoraţie.
Pancreatita acută. Boala constă în inflamarea pancreasului care poate duce la necroză (distrugerea organului). Este o urgenţă medicală chiar dacă pancreasul nu este un organ vital aşa cum sunt plâmânii, inima, creierul... Înainte de a fi o urgenţă medicală, o pancreatită acută se manifestă prin dureri abdominale care pot iradia spre spate, tulburări digestive în special după mese copioase, oboseală, transpiraţii, paloarea mâinilor şi picioarelor, dificultăţi de respiraţie. Alcoolul, chiar în cantităţi mici, dar dese, şi calculii biliari pot fi cauze frecvente de pancreatite acute. Un cheag de sânge poate migra şi astupa canalul care face legătura dintre pancreas şi intestin. Enzimele pancreatice nu mai reuşesc să ajungă în intestin şi, practic, digeră pancreasul şi ţesuturile din zonă. O pancreatită acută poate apărea şi după o intervenţie chirurgicală abdominală ori toracică sau poate fi provocată de anumite medicamente. În 70%-80% dintre cazuri, pancreatita este benignă, rezolvabilă fără sechele. Pentru restul pacienţilor, pancreatita este severă şi necesită îngrijire în terapie intensivă, intervenţie chiurgicală, tratamente pe viaţă.
Meningită. Este o infecţie a meningelor (învelişul neuronilor sistemului nervos central) virală sau bacteriană, mai frecventă la copii. Trei mari familii de bacterii sunt incriminate: Hemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae şi Neisseria Meningitidis. Meningita se manifestă printr-o simptomatologie violentă: dureri de cap, fotofobie (dureri oculare provocate de lumină), febră, vărsături. Pacientul trebuie spitalizat în regim de urgenţă pentru efectuarea unui bilanţ sanguin şi a puncţiei lombare (prelevare din lichidul cefalo-rahidian) pentru determinarea originii infecţiei. Dacă este o meningită bacteriană se vor administra antibiotice.
Şocul anfilactic sau anfilaxia. Este o reacţie alergică în spatele căreia sunt cauze multiple: înţepături de insecte, unele medicamente, alimente... Episodul se instalează brusc, în aproximativ 5-20 de minute de la contactul cu alergenul. În aceste cazuri, apar mâncărimi, urticarie, faţa şi membrele se umflă şi apar edeme. Persoana respectivă poate prezenta rinită, conjuctivită sau tulburări digestive. Extrem de periculoase sunt tulburările de respiraţie. Persoana respectivă poate suferi o scădere a tensiunii, urmată de sincopă şi stop cardiac. Septicemie sau sepsis. Septicemia este o infecţie a sângelui provocată de o bacterie, care, iniţial, a infectat alte organe, cum este pielea, bronhiile sau dinţii, de exemplu. Dacă infecţia nu este tratată, bacteriile se răspândesc şi intră în circulaţia sanguină. Persoanele cu sistemul imun afectat, suferinde de cancer sau SIDA sunt mai expuse riscului de septicemie. Infecţiile nosocomiale sau digestive (apendicită cu peritonită), măresc riscul de septicemie. Consumatorii de droguri injectabile care folosesc seringile între ei se expun, de asemenea, riscului de septicemie.
Hepatita fulminantă. Este o inflamaţie a ficatului care poate fi letală, întrucât poate genera o necroză (distrugerea ficatului), în câteva ore. Virusurile hepatitelor A şi B sunt bănuite a fi la originea acestei urgenţe medicale. Dar mai sunt bănuite şi virusurile herpes, zona, unele ciuperci... Hepatita fulminantă se traduce prin oboseală accentuată, icter, pierderea în greutate, dureri abdominale. Dacă pacientul nu beneficiază de tratament în cel mai scurt timp, el poate plonja în comă.
Fasciita necrozantă. Este o inflamare a ţesuturilor care învelesc organele (fascia), pusă pe seama unei infecţii cu streptococ. Fasciita necrozantă se manifestă prin febră mare, dureri, înroşirea pielii, apariţia de edeme. Treptat, pielea se necrozează şi devine violacee. Pacientul cu fasciită necrozantă care nu este tratat poate intra în şoc spetic, urmat de deces.
Ciuma bubonică. Chiar dacă pe continentul nostru este mai rară, totuşi călătorim şi ne putem expune riscului acestei boli. Această boală gravă este prezentă în America Latină, Asia şi Africa. Pesta se transmite prin intermediul unor rozătoare, purtătoare ale bacilului Yersina pestis. Contaminarea are loc prin migrarea puricilor de la animale infectate la om sau pe cale aeriană, când mai afectaţi sunt plămânii. Pesta se manifestă prin febră, stări de delir şi halucinaţii, simptome digestive.
