Poliomielita este o boală infecţioasă epidemică sau contagioasă, provocată de un virus specific, care produce leziuni anatomice în substanţa cenuşie a măduvei spinării, atingând celulele nervoase motorii, şi care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolenţă şi dureri în muşchii membrelor, urmate de paralizii localizate, de obicei, la membrele inferioare.
Deoarece virusul se transmite cu uşurinţă, epidemiile de poliomielită erau ceva obişnuit în primele decenii ale secolului al XX-lea.
În anii ’30, americanul Maurice Brodie încercase, fără succes, eradicarea acestei teribile boli, folosind pentru prima dată procedura la care a apelat şi Salk 20 de ani mai târziu.
Aceasta consta în anihilarea mai multor tulpini de viruşi, urmată de injectarea viruşilor deveniţi benigni în fluxul sanguin al unei persoane sănătoase. Sistemul imunitar al persoanei urma apoi să creeze anticorpii meniţi să asigure imunitate organismului la viitoarele expuneri la poliomielită.
Salk a anunţat marea descoperire la reţeaua de radio CBS, pe 26 martie 1953, şi, două zile mai târziu, a publicat-o în Jurnalul Asociaţiei Medicale Americane. În 1954, au fost făcute teste clinice, utilizând vaccinul doctorului Salk, iar pe 12 aprilie 1955, s-a anunţat că vaccinul este sigur, urmând o campanie naţională de inoculare.
Numărul de cazuri noi de poliomielită a scăzut la sub 6.000 în 1957, primul an în care vaccinul a devenit disponibil tuturor.
Între 1949 și 1954, 35% din populația care contracta această boală era reprezentată de adulți și 65% erau copii și adolescenți. Numai în Statele Unite, peste 35.000 de oameni în fiecare an rămâneau cu sechele grave după această boală. Până în 1952 se raportaseră peste 57.000 cazuri, potrivit The Hill.
După apariția vaccinului, a început o amplă campanie de imunizare în special în rândul copiilor. Aceștia primeau 2 doze la câteva săptămâni diferență. În urma cercetărilor, s-a putut demonstra că substanțele din virus începeau să lucreze în organismul pacienților în doar câteva ore de la administrare.
În 1962, a apărut un vaccin administrabil pe cale orală, realizat de cercetătorul american de origine poloneză Albert Sabin. În prezent, mai apar doar cazuri izolate de poliomielită.
