Studiul li se adresează tuturor celor care în adolescență, și nu numai, erau cu capul în nori sau care în clasă visau cu ochii deschiși în loc să-i acorde o atenție sporită profesorului de la catedră, dar și tuturor celor care-și lasă gândurile să hălăduie pe unde nu ar trebui sau care sunt absorbiți de fenomene pasionante, precum dansul picăturilor de ploaie pe fereastră.
Explicația este oferită de însuși autorul studiului. “Capacitatea de a visa în timpul unei activitati este, în realitate, semnul unei memorii excelente de lucru, deci un semn de inteligență”, se arată în studiul citat.
“Când împrejurările în care se desfășoară o activitate nu sunt prea dificile, oamenii care au mai multe resurse de memorie apelează la ele, ca să se gândească la altceva decât la ceea ce fac ei în momentul respectiv”, adaugă specialiștii.
