Prima poveste,de undeva ,din folclorul Africii:
Un tânăr,proaspat căsătorit, merge la târg. Şi ce podoabe şi ce veşminte colorate i-a luat frumoasei lui soţii! Dar l-a fermecat altceva: o cămaşă roşie.
Strălucea ca focul, era moale la pipăit,nu mai văzuse vreodată o aşa mătase.Aşa tare i-a plăcut că a îmbrăcat-o pe loc.
Şi tare mândru a plecat spre casă. Iar când a trecut peste podul aruncat peste un râu s-a aplecat o clipă să se oglindească în apa de cristal :voia să vadă cum îi sta cămaşa.
Atent doar să-şi vadă chipul a alunecat şi a căzut în râu .Nu ştia să înoate Şi ce cămaşă frumoasă îşi luase.
Dar avu noroc. Un trecător sări în apă şi-l trase la mal. Cu greu, pentru că tânărul se zbătea speriat.Doar că atunci când l-a adus la mal, din greşeală, i-a rupt cîmaşa.
-Iertare,i-a spus bărbatul, nu am vrut
-Cum ,spune tanarul, să-ţi ceri iertare pentru că mi-ai salvat viata? Cămaşa nici nu contează , am să-ţi fiu recunoscător toată viaţa.
-Totuşi,i-a răspuns salvatorul, cămaşa era frumoasă şi n-aş vrea să-mi porţi pică.
Ajuns acasă ,tânarul le-a povestit tuturor cum s-a născut a doua oară şi cum i-a salvat viaţa un necunoscut. Doar că din grabă şi i-a rupt camasa dar ce mai conteaza o bucata de matase cand e vorba de o viaţă?
După un an, tânarul îşi cheamă acasă la o petrecere toţi prietenii:i-a fost salvată viaţa de un necunoscut.. doar că i-a rupt cămaşa.
-Daca era un pic atent... dar ce mai contează,am rămas în viaţa.
După doi ani:
-Eu i-am întins mâna dar el m-a apucat de cămasa. N-a fost atent...
Dupa trei ani:
-N-am inteles de ce m-a apucat de camaşă,nu ştia că se poate rupe?
După patru ani:
-Când l-am vazut mi-am dat seama că face o boacăna. Şi mi-a rupt cămaşa
După cinci ani:
Şi-a cerut scuze iar eu l-am iertat...nepriceputul
Dupa şase ani:
-Crezi ca trebuia sa-i cer bani pe camasa?
Dupa şapte ani:
-Asa sunt unii, cam din topor. Intră în viaţa ta şi-ţi rup cămaşa. Ce ghinion am avut de am dat chiar de tipul ăsta. Nu-mi putea salva viaţa altcineva?
Morala:vedeţi pe unul că se duce la fund? Lasă-l! Ce,nu ai destui duşmani în viaţă?
A doua poveste
Un barbat era să se înece dar în ultimul moment îl salvează un necunoscut. Cel salvat nici măcar nu-i mulţumeşte celui care i-a salvat viaţa.
Salvatorul este nedumerit:
-Ma aşteptam să-mi multumeşti, ţi-am salvat viaţa.
-Să-ţi mulţumesc? Nici nu mă gândesc . E adevarat că eu nu ştiu să înot dar săptămâna viitoare mi-am programat câteva cursuri la bazin, aşa că o să ştiu şi eu.Atunci de ce să-ţi multumesc pentru ceva ce o să învăţ si eu săptamâna viitoare. Cred că te lauzi prea mult pentru faptul că ştii sa înoti. Prea te dai mare...
Morala:Lasa-l şi pe ăsta, să vada cum îi va fi săptămâna viitoare.
A treia poveste:
Un bărbat era să se înece dar nimeni nu i-a sărit în ajutor.Doar un bărbat,aflat pe mal, îl priveşte gânditor.” Perceptele mele morale şi religioase îmi interzic să fac incest” îşi spuse el şi plecă mai departe.
Morala:
Când vrei să ajuţi pe cineva, evită incestul. Ştiţi, proverbul acela cu facerea de bine...
