A murit la 77 de ani, în liniște, cu aceeași modestie care l-a însoțit toată viața Nu s-a considerat niciodată un erou, deși, putem spune că omenirea este încă în viață datorită lui. Și nici nu s-ar fi aflat dacă un reporter n-ar fi ținut să-l felicite cu ocazia împlinirii a 34 de ani de la acel moment, in care a salvat lumea.
Decizia luată de locotenent-colonelul Stanislav Petrov a oprit ceea ce putea transforma Războiul Rece într-o apocalipsă nucleară.
Pe 25 septembrie 1983, Stanistlav Petrov se afla la datorie, în buncărul secret Serpukov 15, lângă Moscova, însărcinat cu supravegherea sistemului de avertizare prin sateliţi, pentru detectarea rachetelor balistice intercontinentale lansate de SUA - sistemul de avertizare OKO.
Situaţia relaţiilor americano-sovietice se deteriorase îngrijorător. Cu doar trei saptămâni înainte, aviaţia militară sovietică distrusese aeronava sud-coreeană 007, la bordul căreia se aflau 269 de persoane, între care şi un important oficial american, congressman-ul Larry McDonald.
La puțin timp după miezul nopții Stanislav Petrov a fost alertat de faptul că radarul indica faptul că din Statele Unite fusese lansată o rachetă balistică, una singură, ce se îndrepta către teritoriul Uniunii Sovietice.
"Atunci când am văzut mesajul de alertă, m-am ridicat din scaun. Toți subordonații mei erau confuzi. Am început să dau ordine, răcneam la ei, pentru a evita panica. Știam că decizia pe care o voi lua va avea o consecințe majore", și-a reamintit Petrov momentele din 1983, într-un interviu pentru rt.com.
"Sirena a încetat să mai sune, pentru a doua oară. Litere gigantice, scrise parcă cu sânge, au apărut pe monitorul meu - START. Eram informat că încă patru rachete fuseseră lansate", mai spune Petrov.
Din acel moment, Kremlin-ul avea jumătate de oră să decidă dacă va riposta atacului american, și doar un sfert de oră pentru ca Petrov să decidă dacă amenințarea era reală și să raporteze evenimentul superiorilor săi.
"Fotoliul în care de obicei stăteam relaxat devenise parcă un grătar încins, de abia mă puteam ține pe picioare, asta era starea pe care am avut-o atunci când am luat decizia", povestește Petrov..
Petrov şi-a adus aminte de faptul că existau câţiva savanţi sovietici puneau la îndoială acurateţea sistemului de alarmă prin satelit. Imediat după semnalul primit privind lansarea a cinci rachete, computerele au mai identificat alte patru. Petrov era acum sigur că sistemul era defect, în ciuda faptului că nu avea nicio metodă cu care să verifice această ipoteză.
Alerta fusese falsă, sistemul avea o defecţiune majoră, rachetele identificate de sistemul de radare erau, de fapt, reflexia neobişnuită a luminii solare prin norii de mare altitudine - fenomen optic interpretat de satelitul Molnia drept rachete în plin zbor.
Chiar şi când s-a dovedit că a fost o greşeală, superiorii săi nu l-au recunoscut meritele. El a fost acuzat de nerespectarea procedurii standard, iar povestea sa a rămas necunoscută până la căderea URSS.
Evenimentul a devenit cunoscut întregii lumi abia la 15 ani după producerea lui, nici chiar soția lui Petrov, care a decedat cu un an mai devreme de dezvăuire, habar n-a avut de întâmplare.
"După apariția întâmplării în presă, lumea a început să vorbească despre mine ca despre un erou. Am fost surprins. Nu m-am considerat niciodată a fi unul, Ce am făcut? Nimic special, era slujba mea. Am fost omul potrivit, la locul potrivit, la momentul potrivit”, a mai spus Petrov în interviul pentru rt.com.
