„Fie țăranul cât de sărac, de Paști se dă pe sub pământ și face câteva păscuțe. Celor cu desăvârșire săraci li se dau paști de cei cu dare de mână; că nu-i pomană mai mare decât să dai săracului de Sf. Înviere câteva păști și ouă roșii, ce le vei vedea, cum le dai, pe ceea lume. Celor bolnavi li se trimet de creștini pască, să guste și ei și să se bucure de Sf. Înviere”, scria Mihai Lupescu în monografia culinară „Din bucătăria țăranului român”.
„Ritual de înnoire anuală a Lumii, deschis de Duminica Floriilor, închis de Duminica Tomii şi intersectat de noaptea învierii Mântuitorului Iisus”, așa este definită sărbătoarea pascală de etnologul Ion Ghinoiu, în studiul „Sărbători și obiceiuri românești”.
Continuarea articolului este AICI
