-Da.
-Mai avea și alții?
-Erau trei...
-Parcă da, o fată și un băiat...Cum îl chema pe ăla?
-Valentin.
-Cum să-l cheme Valentin? Faci mișto...Oricum, nașpa că i-au executat, e nașpa să te execute...Înainte cine a fost?
-Unu Dej...
-Ăsta era ăla cu p... sculată? Era mai bun decât Ceaușescu?
-Nu, ăla era Carol...Dej era mai rău decât Ceaușescu (...)”
Aveam puțin peste 30 de ani și domnișoara cu care vorbeam vreo 23, terminase SNSPA și era masterandă la aceeași instituție, despre care mă întrebam dacă nu e cumva o școală de oligofreni. Cu toate că era roșie-n cap, părea scandinavă de-a dreptul în interiorul calotei craniene. Își mai spunea și Elsa, chiar dacă, aveam să aflu mai târziu, în buletin o chema Anișoara. O cunoscusem când eram beat, într-un club la modă pe atunci și mi se păruse acceptabilă. Văzând lucrurile distorsionat de la alcool am presupus, într-o primă fază, că avea un simț al umorului mai special și juca teatru, dar ea era exact ca în discuția de mai sus. În pat, într-adevăr, era vulgară și făcea tot felul de giumbușlucuri, dar după toate aparențele, alte calități nu mai avea.
Făcea pe îndrăgostita de mine, la vreo săptămână după ce ne cunoscuserăm amenința cu sinuciderea dacă dispar și spunea că vrea să-mi bată (era destul de solidă) toate fostele și potențialele viitoare iubite. Nu credeam că și-ar lua glanda, dar mai mult ca sigur era în stare de un scandal public serios. Mă tot gândeam cum să scap de ea printr-o metodă graduală, care să nu implice dări cu curul de pământ în fața poporului sau răcnete pe stradă. Norocul meu era că făcea naveta la Ploiești și o suportam numai o dată la vreo trei nopți.
Într-o seară, în timp ce stăteam la bere cu mai mulți prieteni de-ai mei care făceau mișto de Elsa explicându-i că Napoleon avusese o relație cu Maria Tereza, ba chiar și cu calul acesteia am văzut o urmă de îngrijorare pe fața amicei mele. Își tot privea îngrijorată telefonul, care părea să se descarce, piuia și îi clipocea un bec roșu. Printre discuții cu cabaline, împărați și chiar taurine-la un moment dat îi dezvăluisem și eu că în Spania regii au relații intime cu urechile proaspăt tăiate ale animalelor ucise la corridă- m-a privit tâmp și a zis: ”Miți, poți să-mi dai telefonul tău?! Uite, am uitat să-l pun p-ăsta la încărcat și se duce dracului...tre să văd cum mă întâlnesc mâine cu o colegă să-mi dea niște cursuri!”. I-am pasat respectivul aparat și când a ieșit din cârciumă să sune, instantaneu, toți oamenii de la masă, am picat într-o criză de râs.
Soția
Ajunși acasă, domnișoara, pilită și sub influența ultimelor informații istorice dobândite, îmi tot spunea ”ia-mă pe la spate, umple-mă peste tot, armăsarul meu”. De dimineață, a șters-o devreme, pretextând că trebuie să ia bibliografie pentru un concurs pentru un post la ANAF, unde tocmai aplicase. În timp ce îmi beam cafeaua de dimineață, mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor, unde-l uitasem. Primisem următorul mesaj: ”Vă rog transmiteţi Elsei că mâine la 16 nu se mai poate, vine soția mai repede!”
Am tras concluzia că prietena mea are o colegă măritată și cum îmi plac combinațiile absconse, am vrut să o cunosc. Avea și voce groasă, pe lângă nevastă. Mi-a spus că era convins că dăduse SMS unei colege a Elsei, ei descărcându-i-se telefonul. Culmea, omul era urban și mi-a zis că nu vrea scandal ba chiar m-a invitat la o cafea în pauza lui de prânz. Am dat peste un tip la vreo cincizeci de ani, comisar la instituția unde voia să se angajeze Elsa. Cafeaua s-a transformat în vodcă, pe care a dat-o omul, în timp ce-mi povestea că e plictisit de căsnicie, că a cunoscut-o pe Elsa când și-a depus dosarul pentru concurs, că nu are cum să intervină pentru ea, dar că-și mai îndulcește nițel bătrânețile. M-a rugat să nu fac valuri ba chiar să-l las în pace până când juna o să eșueze în tentativa de a se angaja: ”Doar nu o să ne certăm de la o curvă proastă...fac eu cinste la fetițe în oraș, dau de băut, ba chiar și dacă ai nevoie îți livrez și ponturi de presă.” Ne-am despărțit oarecum amici.
Spre seară, Elsa a venit ușor dezamăgită, probabil îl așteptase degeaba pe amorezul trecut pe undeva. Cu un sentiment de vagă vinovăție, a căzut în genunchi și s-a apucat să-mi descheie prohabul. În timpul acestei operațiuni, m-am apucat să-i spun: ”Mi-au zis unii de la ANAF că ești hiperspecializată pentru ei și te-au recomandat direct pentru Board-ul FMI...Oricum, păstrează legătura cu comisarul X.” Din dimineața următoare nu m-a mai căutat.
