La 9 septembrie 1976 se stingea din viață temutul dictator comunist Mao Zedong, fondatorul și primul președinte al Republicii Populare Chineze. În această zi, liderul comunist chinez a fost deconectat de la aparatele care îl țineau în viață. Odată cu el a murit și ideologia sa, maoismul, scrie rfi.ro, într-un amplu comentariu, pe care îl preluăm și noi.
Mao s-a născut într-o familie de ţărani relativ bogaţi, în 1893. A descoperit ideologia comunistă încă din tinerețe şi-a petrecut cel puțin 16 ani din viață cu munca de agitaţie pentru realizarea unei revoluţii marxiste și în China. În 1949, când naţionaliştii erau deja distruşi şi forţaţi să abandoneze China, refugiindu-se în Taiwan, Mao s-a mutat la Beijing şi şi-a asumat rolul de premier. Atunci s-a născut Republica Populară Chineză.
În China, nivelul sărăciei era de neimaginat, iar Mao a îndreptat ţara spre un proces de industrializare rapidă. Dar în loc să încerce să ridice nivelul de trai, a canalizat resursele naţiunii spre industrie şi armament. ”Marele pas înainte”, pentru China a fost un mare pas înapoi. Din cauza colectivizării, au murit de foame zeci de milioane de chinezi.
În 1966, pentru a-şi restabili poziţia în partid, a încurajat tineri radicali să iniţieze o nouă revoluţie în China. Intelectualii erau linşaţi, iar oficiali de Partid erau trimişi în judecată. Aşa numita „Revoluţie culturală” a lăsat China fără vreo formă de opoziţie sau de gândire liberă.
Una dintre măsurile controversate ale lui Mao care ar fi fost menită să ajute agricultura chineză a fost exterminarea vrăbiilor la ordinul marelui conducător. Pe motiv că vrăbiile mănâncă grâne, a ordonat uciderea păsărilor. Efectul ecologic a fost, însă, și mai devastator, pentru că, fără vrăbii, insectele precum lăcustele au distrus și mai mult culturile chinezilor, care au murit de foame cu milioanele.
Teroarea provocată de Mao în China avea să ia sfârşit în 1976 când Mao Zedong a murit. A suferit întâi un atac de cord pe 2 septembrie, care a provocat și agravarea bolii sale de plămâni. Însă liderul comunist avea să fie declarat decedat abia șapte zile mai târziu, când a fost deconectat de la aparatele care îl țineau în viață, în ciuda protestelor soției acestuia.
Pe 9 septembrie a fost deconectat de la aparate, trupul său a fost depus la “Marea Sală a Poporului”, iar după ceva timp a fost depus în Mausoleul lui Mao. Deşi acesta îşi dorise să fie incinerat, Mao a fost îmbălsămat și expus într-un sicriu cu capac de sticlă, întocmai ca Lenin sau Ho Ci Min. Moştenitorii puterii, numiţi „Banda celor patru” – inclusiv soţia sa – au fost închişi în mai puţin de o lună de la moartea lui Mao. Sfârşitul lui Mao Zedong a fost şi sfârşitul regimului represiv pe care acesta l-a iniţiat.
