A aparut la RAO volumul ”Garcia Marquez. Călătoria spre obârşie”. De citit neapărat şi din nou o discuţie despre realismul magic.
Ce este acest realism care se ciocneşte în logică cu un atribut magic? Iată doua exemple:unul din Africa, altul din Argentina.
Primul-o poveste din folclorul african, cu un vrăjitor capturat de un trib războinic. Evident că vrajitorul este condamnat la moarte şi urmează să fie executat a doua zi. Este închis într-o coliba unde este legat cu frânghii groase de un stâlp.
Nicio putinţă de scăpare. Dar iată că, noaptea, condamnatul desenează în praful de pe podea-era desculţ, cam asta este stereotipul nostru despre africani-un şoricel. Care şoricel prinde viaţă şi urcă pe frânghii, le roade şi cel condamnat se dezleagă. Cum garzile dormeau, asa cum fac ele în orice poveste bună, vrajitorul reuşeşte să dispară în negura nopţii.
A doua-e despre Argentina,un film din anii 70, selecţionat la Oscar şi care pare a fi o premoniţie despre dictatura ce urma să vină.
Un tanar revoluţionar este capturat de gărzile dictatorului şi aruncat într-o celulă. Evident că tânărul vrea să scape dar închisoarea era bine păzită. Într-o zi face rost de o bucată de cretă, cheia libertăţii lui. Deseneaza pe peretele celulei o corabie plutind pe apele oceanului. Dar cum e nopate mai schiteaza şi un soare care inundă cu lumina sa celula îngusta. Si dincolo de corabie,în zare ,traseaza conturul unei insule, acolo unde voia să ajunga.
Şi repede păşeşte pe nisipul umed din desen, urcă apoi pe corabie care începe repede să pluteasca spre insula din depărtare.
Când intră dimineaţa în celulă gardienii vad doar o plajă de nisip, apele învolburate ale oceanului şi o corabie care de-abia se mai ghiceste în zarea albastră.Doar o barca,la mal, legată cu o franghie ,parcă-i aşteapta. Se reped spre malul nisipos al oceanului dar cad fulgeraţi :se lovisera în peretele celulei.
Ei nu aveau dreptul la magie-realismul magic funcţioneaza pentru cei care inchid libertatea în închisori.
Cam asta a făcut Marquez în literatura sa- a trecut dincolo de zidul de care se lovesc mai toţi cei care se încumeta să spună o poveste.
