Prin 1867 domnitorul Carol I este invitat de prefectul judeţului Buzău, Pantazi Ghica, la o vînătoare de urşi.
Pantazi era o figură pitorească a epocii. Scriitor,critic literar,participant la revoluţia paşoptistă,era fratele mai mic al prinţului Ion Ghica. De reţinut că ,o vreme, a fost secretarul lui lui Nicolaie Balcescu.
Evident că neamţul nostru-în 1866 era domnitor de-abia în 1881 se modifică Constituţia şi devine rege-accepă invitaţia. Pantazi,uşor angoasat că în Muntii Buzăului nu sunt prea mulţi urşi şi, mai mult, chiar în ziua cu pricina te pomeneşti că vor umbla brambura prin cine ştie ce ascunzişuri, ia o decizie radicala.
Altfel spus, dă ordin să fie cumpăraţi 10 urşi de la ţiganii ursari care umblau mai tot timpul pe la bîlciurile din zonă.
În noapte de dinaintea vînătorii a dat ordin ca urşii să fie eliberaţi cu speranţa că aceştia vor ieşi chiar în zona unde urma să fie Carol.
Cum în vremea aceea toată ţara era fermecată de neamţul serios care domnea cu înţepciune şi moderaţie, bietul Pantazi se temea ca nu cumva vreun urs nebun să atenteze la viaţa ilustrului oaspete.
Aşa că, în timpul vînătorii, Carol s-a trezit faţă în faţă cu un urs uriaş dar care nu părea să aibă intenţii ostile. Tocmai cînd se pregătea să tragă Carol a observat că ursul se ridică în două picioare şi începe să se învîrtă ...într-un dans?-mai tîrziu i se va explica domnitorului ce este cu aceşi urşi de circ.
Evident că înalta faţă domnească s-a supărat foarte tare, el vedea vânătoarea ca o întrecere cavalerească între om şi sălbăticiunile pădurii.
De-abia acum a înţeles în ce ţară nimerise:în România,acolo unde în spatele realiţăţii, şi ea iluzorie, se află o mică şmecherie.
