Primarul sectorlui 3, Robert Negoiță, a anunțat, luni dimineața, într-o postre pe Facebook, că nu va mai candida din partea PSD la alegerile locale din toamnă.
Negoiță acuză faptul că PSD este ”o structură mult prea slăbită” după epoca Dragnea și Dăncilă și susține că partidul este parazitat de ”căpușe” care ” parazitează corpul gazdă, sugându-i orice urmă de vitalitate și ținându-l captiv în vremuri trecute.”
Negoiță mai spune că apreciază eforturile actualului președinte interimar, Marcel Ciolacu, de reformare a partidului și și ”vocația de Don Quijote”, dar spune că își rezervă dreptul ”să nu îți fiu Sancho Panza în această luptă, cred eu, cu morile de vânt.”
Redăm mai jos integral postarea lui Robert Negoiță:
”După aproape 20 de ani de când am început aventura politică, dedicându-mi toate energiile și priceperea unui partid de a cărei ideologie m-am simțit întotdeauna cel mai apropiat, a venit astăzi momentul să închei acest capitol.
Anunț public, astăzi, că nu voi mai candida din partea PSD la alegerile locale din această toamnă.
Despre motivele acestei decizii previzibile am tot vorbit, dar o să le punctez încă o dată pe scurt: în ultimii cinci ani, am trăit numeroase dezamăgiri și revolte în calitate de membru PSD.
Epoca Dragnea a fost o adevărată tragedie pentru cel mai mare partid din România, în care politica pumnului în gură a consfințit dictatura absolută a unui individ ce a adus și promovat în conducerea PSD-ului multe nulități, a căror singură calitate a fost aceea de a lătra la ordin și de a asculta cu sfințenie comanda “Stăpânului”.
Aceste personaje au reușit, ulterior dispariției “jupânului” Dragnea, performanța istorică de a propune și susține un personaj ca Viorica Dăncilă ca reprezentant PSD în cursa pentru cea mai înaltă funcție publică din România, cea de președinte al țării. O nouă rușine, fără precedent în istoria partidului.
După acest fiasco, previzibil pentru orice om de bun simț, PSD-ul arată că este o structură mult prea slăbită de aceste “căpușe” care parazitează corpul gazdă, sugându-i orice urmă de vitalitate și ținându-l captiv în vremuri trecute.
Acești paraziți se știu foarte bine. Despre ei am vorbit și în trecut, dar, din nefericire, ei par că înving trecerea timpului și rămân să sugă sângele acestui partid, cred eu, până la moartea organismului gazdă…
Ar fi nedrept să nu vorbesc, în încheiere, și despre actualul președinte al partidului, Marcel Ciolacu. Nu am uitat, Marcel, că ai fost printre puținii care au avut curajul ca, în cea mai neagră perioadă a dictaturii Dragnea, să-și pună semnătura pe documentul prin care ceream excluderea din partid a “Stăpânului”. Nu am uitat momentele, multe la număr, în care ai dat dovadă de caracter și diplomație și sunt convins sută la sută de bunele tale intenții în ceea ce privește viitorul PSD.
Din nefericire, în acest moment, nu cred că-ți dai seama de forța și de perenitatea acestor căpușe însetate de sânge, putere și întuneric, ce parazitează partidul. Îți apreciez dorința de a încerca reformarea acestui partid și vocația de Don Quijote. Dar îmi rezerv dreptul ca, în acest moment, să nu îți fiu Sancho Panza în această luptă, cred eu, cu morile de vânt.
Nu te supăra pe mine, pur și simplu nu mă mai regăsesc alături de oamenii despre care am făcut vorbire în rândurile de mai sus, nu pot veni să fac echipă cu astfel de oameni (inclusiv echipa de la București). Ar însemna să renunț la tot ceea ce am susținut și la toată lupta pe care am dus-o în ultimii ani.
Asta nu înseamnă că, deși drumurile noastre se despart, nu-ți doresc succes, iar posibila ta victorie și implicit o reformare a partidului, va fi și pentru mine o reparație morală a ultimilor ani petrecuți în PSD.”
