La popor, masa stă sub icoane, la răsărit. Masa trebuie să fie acoperită cu faţă de masă albă şi pe masă să stea pânea şi sarea, să nu fie goală. Talger deşert, garafă deşartă pe masă nu să pun, că nu-i a bine. Omul totdeauna pe masă să cuvine să mănânce, nu în alt loc, pe laiţă sau pe unde apucă, căci pentru aceea i-a dat Dumnezeu masă. Masa, când e plină cu de toate, parcă râde.
Când se varsă pe masă băutură, ea se bucură şi zice: „las’ să fie de unde se varsă”. Pe masă să nu şezi că e păcat, nici coatele să nu le pui pe masă când mănânci, că se zice că şezi ca câinii pe brânci. În Mihalcea se pune că, dacă stau cu coatele pe masă, aceia iau păcatele la toţi ceilalţi din jur.
Cuşma e păcat s-o pui pe masă. Dacă pune bărbatul cuşma pe masă, i-i femeia surdă. În cele trei zile ale Crăciunului, masa se cuvine să fie întinsă şi cu toate pe dânsa. În Mihalcea nu se strânge pân’ la Bobotează. Tot masa întinsă se cuvine să fie şi în cele trei zile de Paşti. Ţăranul, când să pune la masă, totdeauna îşi spală mâinile, făcând cruce şi când să pune, şi când se ridică.
Când vine cineva în tiumpul mesei , se zice că aceluia „îi e tare soacra”. Când vine cineva în timpul mesei, se zice: „Bună masă!” „Pofitm la dânsa!”, i se răspunde. „Ospătaţi sănătoşi, că noi am ospătat!” „Nu-i nimică, două bătăi strică, da’ două mâncăruri nu!”. Şi nici să nu-l întrebi pe om: „Îi mânca?” „Căci numai bolnavul se întreabă”; pune-i dinainte să mănânce.
Când mănânci ceva şi te vede un copil, totdeauna să-i dai să guste, că-şi pierde sămânţa. De aceea nu au unii oameni copii şi e păcatul celui ce nu i-a dat. Tot astfel şi femeia grea, dacă vede ceva de mâncare şi nu i se dă, de poftă poate să piardă.
Când îţi cade bucăţica de la gură, îţi vine cineva flămând. De-ţi cade bucăţica, cer morţii. S-o laşi şi să n-o mănânci (Mihalcea). Ba s-o mănânci, că e semn că vreun duşman vra să-ţi mănânce ce-i al tău. În Buhalniţa, judeţul Neamţ, spun că bucăţica aceea să n-o mănânci, căci e a dracului.
Omul care e harnic pe mâncare se cunoaşte; dacă mănâncă repede, lucrează repede; iar cel leneş, încet. Sunt stăpâni care, dacă au văzut odată cum mănâncă sluga, îndată îi şi dă drumul. La mâncare să nu stai în picioare, ci şezând să mănânci, căci Domnul Hristos a şezut la masă şi tot astfel trebuie să facem şi noi.
Omul totdeauna trebuie să fie cumpătat la masă, să nu mănânce prea mult, că e păcat. Când să scoală, să nu fie prea sătul. Din tot ce-i mânca, să rămâie o bucăţică, căci de mănânci tot, Maica Domnului plânge şi zice: „Iaca a mâncat totul!”. De mănânci tot e sărăcie, foamete şi n-ai noroc.
În Botoşani, spun că bucăţica ce rămâne e „ruşinea”. Cel ce o mănâncă păţeşte ruşine. Sara, să nu scuturi fărămăturile, aşa să laşi masa întinsă peste noapte, că e bine. Sara dă scuturi fărămăturile afară, vin lupii în casă şi e sărăcie. Cel ce mănâncă supă să bea vin, ca să nu-l împungă vrun bou.
