În ceea ce privește alăptarea copilului nou-născut, tradiția populară arată ce trebuie făcut ca cel mic să nu fie stângaci, să nu fie deocheat, să nu ajungă nătâng, să nu facă bube.
Superstițiile atenționează în ce condiții îi piere lăuzei laptele și mai ales ce trebuie să facă atunci când constată că i-a pierit laptele. Ba mai mult, dacă se respectă anumite ritualuri, femeia cu nou-născut va avea lapte din belșug, „ca o iapă”.
Mama, când îi dă țâță copilului, nu trebuie să-l țină pe mâna stângă, căci astfel va deveni stângaci. Copilul care suge mult din țâța stângă va fi nătâng.
Ca să nu se deoache copilul de țâță, să sugă laptele de la o țigancă. Tot astfel se procedează ca să aibă mumă-sa țâță. Mama să nu fie despletită, când își alăptează pruncul, căci acesta va căpăta bube la gură.
Când femeia se întoarce de la un drum lung, ea nu-și alăptează pruncul până nu-și stoarce țâța, stând cu picoarele pe un clește, altfel se îmbolnăvește copilul. Când unei femei care alăptează un copil îi vine laptele din țâță și curge, e semn că-i e foame pruncului și trebuie să-i dea să sugă.
Aceeași credință o au și italienii. Se zice că un copil a supt o vadră de lapte, când poate să-și ducă piciorușele la gură.
În cele șase săptămâni de la nașterea copilului, nu e bine să șadă nimeni pe patul copilului sau pe așternutul mamei, căci i se umflă acesteia țâțele. Când pe patul unei lăuze s-ar așeza o femeie care are copil de țâță, lăuza nu mai are lapte pentru copil: îi piere laptele.
În Italia se zice că lăuzei îi piere laptele, dacă intră în odaia ei pe neașteptate o femeie însărcinată sau care e la period.
