Cu mulţi ani în urmă, în revista „Șezătoarea” scria: „De cori, să bei rachiu cu cârmâz și e bine să pui la inimă și pe pântece un postav roșu, muiat în rachiu”. În Oltenia, scrie dr. Laugier, „i se dă bolnavului vin fiert cu cârmâz și se oblojește copilul cu o zăvelcă roșie, muiată în vin”.
Tot ca la noi se obișnuiește în Germania (Aargan) să se înfășoare bolnavul de pojar în fusta roșie a mamei lui, să se moaie în sângele cald al unui iepure o bucată de pânză roșie, care se pune pe partea bolnavă, ori să se poarte la gât un săculeț de mătase roșie, atârnat de o baieră roșie, în care s-au pus câteva bucăți de cretă roșie.
În Boemia, se atârnă bolnavului o monedă de aramă roșie la gât. În Sicilia, scrie un mare folclorist Pitre, se înfășoară copilul bolnav în basmale de culoare roșie, pentru că roșul atrage roșul, și se provoacă astfel erupția deplină. Se mai așterne pe patul bolnavului o pătură roșie care, prin culoarea ei, are multă afinitate cu pojarul. În felul acesta erupția se produce și bolnavul e în afară de primejdie. I se mai dă o decocție de foi uscate de mac roșu.
Același leac se întrebuințează în Oltenia, după cum asigură dr. Laugier: i se dă bolnavului să bea ceai de „paparoane”, adică de flori de mac roșu. La slovaci se afumă fața bolnavului cu frunze uscate de bujor (roșu) sau cu boabe de porumb roșu. Se știe de toți medicii că experiențele făcute de doctorul danez Finsen (1860-1904) au dovedit eficacitatea tratamentului cu lumină roșie al diferitelor boli de piele, în special a variolei și a lupusului, în urma căruia pustulele se usucă repede.
Dr. Laugier observă că popoarele din India și Indochina tratează de mult variolicii acoperindu-i cu pânze roșii și că tratamentul cu culoarea roșie, pe care-l recomandă babele de la noi și de aiurea, n-a fost desigur inspirat de experiențele lui Finsen.
Cu totul dimpotrivă, spre a nu provoca erupția pustulelor la bolnavii de pojar, la aromâni se recomandă ca bolnavul „să se păzească de a vedea foc, căci se înăspresc bubele, și nu trebuie să asiste unde se pregătesc bucatele, de asemenea să nu speli rufele pacientului, să nu faci foc, să nu boiești, căci se înăsprește boala.
La bulgari, când vreun membru al familiei e bolnav de vărsat (variolă), nu se taie nici o pasăre, nu se junghie nici un animal, pentru că sângele fiind roșu, ar continua să întrețină culoarea roșie a bubelor. Tăiatul păsărilor și altor animale se face în curtea vecinilor sau chiar pe stradă. De asemenea, nu se bea vin roșu, nu se mănâncă pepene verde (care e roșu pe dinăuntru) și se evită în genere tot ce prezintă o colorație roșie, ca să nu ațâțe vărsatul și să-l întoarcă.
