Să nu pășească nimeni peste un copil, că nu mai crește. Dacă însă s-a întâmplat să treacă cineva peste picioarele unui copil, trebuie neapărat „să-l depășească”. Această credință e foarte răspândită: o găsim la germani, la italieni, la francezi, la portughezi, la polonezi, la unguri, în SUA.
Nu mai crește copilul, dacă-l bate cineva cu mătura. Aceeași credință o au și germanii. Dacă se dă ceva peste un copil culcat, acesta nu mai crește. Tot astfel se crede și în Estonia. Dacă cineva trece peste un copil și-l măsoară cu cotul sau face un nod, copilul acela nu mai crește.
E oprită în loc creșterea unui copil, dacă dă cineva cu un ghem într-însul sau dacă i se pune un ghem pe cap. De asemenea și dacă se întâmplă să treacă un copil pe sub ață, când se deapănă un ghem. Să nu se sărute tălpile copiilor mici, că nu mai cresc. De asemenea, să nu se bată, în glumă, copilul mic cu palma peste tălpi, căci nu mai crește.
Nu mai cresc copiii, dacă se scaldă în apa rămasă din ajun sau dacă se scaldă în apa din ulcică: atunci rămân ca ulcelele. Să nu încalece copilul pe un câine, că nu mai crește mare. Cocoloșul de mămăligă să nu-l mănânce copilul, că nu mai crește. Ca să crească un copil, e bine să umble în ploaie cu capul gol.
Dacă un copil e „moale” și întârzie în creștere, e semn că a fost conceput la o zi mare, la vreun praznic sau sărbătoare împărătească. În asemenea cazuri, copilul e dus la biserică, pentru ca popa să treacă cu darurile peste el și să-i facă maslu cu bani de căpătat.
