Ultima zi din noiembrie aduce primul moş din perioada iernii: Moş Andreiul. Cea de-a şasea zi a lunii decembrie însă, este consacrată altui moş, deosebit de iubit de copii, cunoscut ca aducător de daruri: Moş Nicolae.
Sărbătoarea este numită în Calendarul popular Sân-Nicoară, în Ardeal, şi simplu - Moş Nicolae, în Muntenia şi în Oltenia.
Să nu uităm că Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai respectaţi sfinţi, apărător al dreptei credinţe.
În imaginarul popular se zice că apare pe un cal alb, în acord cu prima zăpadă care se aşterne la început de decembrie, neaua căzând atunci când Moş Nicolae îşi scutură barba albă, existând şi o zicală în acest sens: dacă Sân-Nicoară a venit pe cal alb, negreşit Sânt Ion merge pe cal negru: „se duce neaua”.
Tradiţia populară orală îl prezintă pe Sân-Nicoară ca orânduitor al soarelui care, îngrozit să vadă răutăţile de pe pământ, „tot îşi schimbă răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte”, încercând să fugă, „să scape de vederea pământului” (Tudor Pamfile), iar Dumnezeu i-ar fi pus străjeri pe Sân-Nicoară şi pe Sânt Toader.
Se mai zice că Sfântul Nicolae ar stăpâni apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi salvează de la înec. Mai mult, în zona Bucovinei se spune, de asemenea, că în situaţia în care „Sf. Niculaiu găseşte Bistriţa neîngheţată, pune pod peste ea” (Tudor Pamfile).
El este spijin pentru văduvele, orfanii şi fetele sărace care se roagă cu credinţă, aduce daruri copiilor în noaptea dinaintea sărbătorii sale, pedepsindu-i, totodată, pe cei leneşi şi neascultători cărora le lasă în loc de daruri un avertisment: o nuieluşă de alun.
Ca şi de Moş Andrei, în ziua de Moş Nicolae se fac prognosticuri meteorologice, fiind aşezate în apă crenguţe de pomi fructiferi care, de cele mai multe ori, înfloresc la Anul Nou, fiind utilizate la 1 ianuarie drept sorcovă.
Dacă „la Sfântul Andrei, ziua creşte cât bobul de mei” (Tudor Pamfile), ,,la Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace” (C. Rădulescu-Codin).
Se spune, de asemenea, că Moş Nicolae „are mare trecere pe lângă Dumnezeu; când se deschide cerul la miezul nopţii de Crăciun, el ar fi văzut stând la masa împărătească chiar lângă Dumnezeu” (Ion Ghinoiu), ziua de 6 decembrie fiind, de altfel, cea care încheie ciclul obiceiurilor dedicate lupului şi Anului Nou dacic: Filipii de Toamnă, Ovidenia, Noaptea Strigoilor, Sânt-Andreiul.
