La români, tot lucrul care începe lunea merge bine, cu spor, uşor şi ţine, e trainic. Românul lunea începe totul, dar nici într-un chip marţea sau sâmbăta. Lunea să te păzeşti, să nu te sfădeşti cu nime, să nu baţi, să nu fii mânios, că aşa eşti toată săptămâna. Cum îţi merge lunea, îţi merge toată săptămâna, şi mai ales lunea cea dintâi la începutul lunii.
Când ţ-a intra în casă un om cu noroc, îţi merge ca din apă, dar când ţ-a intra unul fără noroc, sărăceşti şi flămânzeşti. Lunea e pentru negustorie şi, la tot ce-i gândi, te îndreaptă pe drumul cel bun; e putător de mană.
În Moldova, sunt case în care vine în toată lunea preotul şi face agheazmă şi stropeşte casa – pentru sănătate, noroc şi ca să meargă bine. Lunea să posteşti pentru viaţă, ai zile lungi; e de mare ajutor pentru noroc şi pentru orice, pentru sănătate la om şi la vite, dar de o înfruptă omul, se îmbolnăveşte.
Lunea se ţine pentru ochi, pentru videri. Luni, miercuri şi vineri să plătesc slujbe pentru duşmani, căci e de ajutor. Lunea, în Botoşani, nu se dă focul de la casă. Jidanii, lunea, nu dau nimica pe datorie, până nu capătă ceva bani. În Bucovina, sâmbăta seara nu dau nimica. Lunea nu se dau bani, numai se iau. Luni să nu dai nimic din casă, că dai toată săptămâna şi nu se ţine lucrul în casă.
De-ţi vine o megieşă bună şi-i dai ceva, să iai din lucrul acela oleacă înapoi, că se cheamă că iai din casă. Nici gunoiul să nu-l duci lunea afară, că să împrăşitie găinile. Luni, dacă dai ceva din casă, poate să-ţi ieie acela tot sporul şi norocul, dacă îţi ia la începutul săptămânei. Sunt unele că anume vin şi cer, ca să-ţi facă rău, şi cu acel lucru ce ia îţi poate lua pacea şi liniştea şi lasă în casă huit şi traiul cel rău, dacă meneşte, luând lucrul, astfel în gând.
Luni să nu dai frupt din casă, sare, făină – pentru vite, că poate să dea vreo boală, mai ales la luna nouă. Lunea, miercurea şi vinerea, cine are oi să nu dea din casă, că pot pieri. Şi când ai viţel mic, luni să nu împrumuţi nimic, că nu se ţine viţelul de casă şi n-ai frupt mult.
Luni să nu împrumuţi borş şi aluat dospit. Luni dimineaţa, până la răsăritul soarelui, să nu lucrezi, că se cheamă că e tot duminică. Nu se lucrează până nu vezi urmă de vită înaintea casei, că atunci se cheamă că-i târzior.
Luni, să fie o sărbătoare cât de mică, s-o ţii, să nu lucrezi, că de n-o ţii, nu-ţi merge bine. Se ţine pentru gospodărie, nici nu se lucrează, nici lunea nu se înjugă vita până la amiazăzi. Afară în grădină mai poţi lucra, dar în casă nimic căci, cum ai îndrăzni, îndată ţi se arată vreo pagubă, piere vreo vită. Dar la unii le sufere, chiar dacă şi lucrează.
Cine nu posteşte lunea, pe ceea lume e alacă ca vita. Luni să nu te lai, că te ia bătrân. Bărbatul sau femeia dă să lau luni rămân văduvi. Fata să nu se laie luni, că-i mor fraţii de-i are mai mari. Luni să nu dai lut, că se fac gângănii, ploşniţi în casă. Luni să nu dai cenuşa din casă, că ia uliul găinile. Luni de faci leşie, n-ai smântână.
