Dezvăluirile Andreei Marin in emisiunea “Petrecere”, realizata la Smart FM de Iuliana Tudor
Invitata din seara de vineri a Iulianei Tudor, la emisiunea “Petrecere” de la Smart FM este un performer de televiziune, care s-a aflat ani de-a randul in topul audientelor. Nimic nu a lasat la intamplare, nimic nu a scapat atentiei sale. Este, totodata, unul dintre cei mai puternici promotori de cauze umanitare de Romania. Dincolo de spatiul meseriei, este un om pe care avem impresia ca-l cunoastem foarte bine, dar despre care poate nu stim nimic. Doamnelor si domnilor, Andreea Marin, la "Petrecere", la Smart FM.
“Era greu sa ai masa plina cand ratia era de un kilogram de zahar pe luna”
Iuliana Tudor: - Iti plac petrecerile?
Andreea Marin: Sunt un om foarte energic, imi place sa traiesc si sa simt viata din toti porii. Am trait intr-o familie care iubeau muzica, dansul, parintii mei aveau cupluri prietene si faceam niste petreceri la sfarsit de saptamana uite-asa, chiar pe vremea comunismului, cum era, se numeau ceaiuri dansante. Nu erau mari pregatiri, se gatea ca la mama acasa, noi copiii primeam indicatii, pentru ca nu erau multe pe masa, era greu sa ai masa plina cand ratia era de un kilogram de zahar pe luna, si mama ne spunea nu va atingeti de farfuria asta, uite, cand o pun pe masa si vin musafirii, voi va faceti ca n-o vedeti. Bineinteles ca noi exact in aia ne infigeam, iar musafirii spuneau "lasa-le, ca-s mici", iar noi pe asta ne bazam. Dansam, sigur ca da, dansul e parte din viata mea dintotdeauna, parca nici n-am existat fara dans, si daca la inceput dansam doar pentru placerea de a ma misca in ritm, dupa aceea am facut cursuri. . Si-am ramas cu aceasta placere, sunt indragostita de dans.
Iuliana Tudor - De ce ar fi nevoie in jur ca sa te simti confortabil la o petrecere, sa te simti in largul tau?
- De oameni cu bun simt in jurul meu, atat, pentru ca, pana la urma, oamenii fac locul. Nu e nevoie de pereti poleiti cu aur, nu e nevoie de vreun meniu sofisticat, ci doar de o atmosfera placuta. iar atmosfera e creata de oameni. Si de muzica, evident.
“Whisky cred ca nici n-am gustat vreodata”
- Organizezi petreceri acasa?
- Sigur, da. Sunt exagerata din punctul de vedere al pregatirilor, pentru ca realmente imi doresc ca omul sa se simta bine, cu orice detaliu. Insa am grija si sa para firesti aceste detalii, ca si cum nu m-as fi caznit eu sa le organizez.
- Meniul e unul special?
- Imi place sa gatesc ca acasa, pregatesc tot felul de antreuri, care se mananca usor. In ziua de azi se numesc finger-food, de la snitele de curcan, taiate fin, pana la oua umplute, salata de vinete, salata de boeuf, zacusca, toate bunatatile. Mie personal, din pacate, imi plac mancarurile grele, pentru ca sunt moldoveanca si asa am crescut, cu sosuri, cu tot felul de combinatii, dar incerc sa traiesc o viata echilibrata, cel putin de la 40 de ani, e necesar.
- De baut ce-ti place sa bei la o petrecere?
- Am renuntat la tot ce inseamna bauturi gazoase si lucruri nesanatoase de genul acesta, imi plac ceaiurile de fructe, facute in casa, nu la pliculetz, si sucurile naturale. Nu prea beau alcool, , nu ma atrage, nu-mi place mirosul, insa nu spun nu unui pahar de roze.
“Ma machiez si-n zece minute, singura imi aranjez parul taiat scurt acum”
- iti aduci aminte de prima petrecere din studentie?
- Nu vreau sa te mint, nu prea eram omul petrecerilor pentru ca am inceput din primul an de facultate sa lucrez. Si m-a pasionat televiziunea, intram la 7 dimineata si ieseam la 12 noaptea, eram cu adevarat pasionata de ceea ce faceam, in paralel aveam si studii pentur facultate, nu mai aveam timp pentru petreceri. Petrecerile adevarate au venit cu cativa ani mai tarziu, cand eram cat de cat pe picioarele mele, iar la Bucuresti, dupa ce m-am mutat aici, mergeam in cluburi de dans latino. Toti oamenii care veneau acolo erau pasionati de aceste dansuri si simteam ca ne curge prin piele muzica. Dincolo de dans, era si-o socializare, dar de bun simt. Nu eram cu tigarile, nu eram cu cafeaua, nu sunt nici astazi, desi eu provin dintr-o familie in care se fuma, se bea cafea zilnic.
- Cat iti ia sa te pregatesti atunci cand mergi la o petrecere?
- Sunt cam baietoasa, nu pot sa spun ca petrec ore-n sir aranjandu-ma in oglinda, nu prea sunt genul de om care iese din casa special pentru coafor, rar fac asta, doar la ocazii la care cu adevarat nu am loc "de-ntors". In rest, am o prietena buna care are grija sa arat bine, vine ea la mine acasa, intr-un spatiu intim, in care eu, in paralel sunt cu computerul in brate si fac si treaba in acelasi timp, asta-i stilul. Ma machiez si-n zece minute, singura imi aranjez parul taiat scurt acum, nu mai am foarte mult de lucru. Respect dress-code-ul atunci cand e impus, nu vreau sa stric petrecerea oamenilor, in principiu ma imbrac sa-mi fie comod si sa ma simt bine. nu ma-mpopotonez!
- Care crezi ca este detaliul pentru o aparitie impecabila la o petrecere?
- Simplitatea, aparenta simplitate, pentru ca poti sa ai pe tine o rochie monocolor, insa taieturile sa fie rafinate, speciale. Mizez pe simplitate, pentru ca eu consider ca ma defineste. Am un stilist extraordinar in copilul meu. Are noua ani si a inceput sa-i placa, s-a autodeclarat stilistul meu, asa ca o las sa-si faca de cap :) Uneori ma imbrac mai nepotrivit, mai ciudat, pentru ca vreau sa-i fac ei placerea asta.
“Nu-mi irosesc timpul decat cu ceea ce-mi place”
- Daca ajungi la o petrecere, constati ca nu-ti place, dar nici nu poti pleca, ce faci?
- Merg atat de rar, incat nu prea-mi amintesc o astfel de ocazie si merg numai unde vreau, fac ce vreau in viata mea. In trecut mi s-a intamplat, da, dar nu sunt genul de om care sta daca nu-i place, nu pot, gasesc motive sau sunt sincera, brutal de sincera uneori. Viata mea decurge prea rapid si vreau sa fac multe-n ea, asa ca nu-mi irosesc timpul decat cu ceea ce-mi place.
- Cand mergeai la cluburile acelea, stateai uneori pana dimineata?
- Cum sa nu, dansam fara oprire. Acum, daca fac o astfel de noapte, ma remontez doua saptamani dupa aceea. Atunci o luam de la capat a doua zi fara nicio problema. Acum nu. Nu mai stau pana dimineata, imi respect altfel corpul, ii cunosc limitele, sunt mama, am un copil acasa, nu am bona si nu-mi permit luxul de a-mi lasa copilul de izbeliste. Bine, o mai rog uneori pe sora mea, mai rog pe cineva drag sa aiba grija o ora - doua de fetita, dar numai cand e cazul si niciodata mai mult decat atat. Daca vreau sa ma simt bine cu adevarat, invit prieteni la mine acasa.
- Apropo de muzica, in general in ce zona te plasezi ca preferinte pentru o petrecere? Cum ar fi playlist-ul tau pentru un party acasa?
- Am pe telefon acum, facut de doua zile, un playlist facut de fiica mea, care mi-a atras atentia ca nu stiu nimic si nu exista sa nu ai un playlist. Acum am si el include melodiile semnate Ariana Grande. IMi plac Rihanna, Justin Bieber, Justin Timberlake, Annie Lennox - sunt indragostita de muzica ei, Adele, Sam Smith, dar si muzica romaneasca veche. Fiica mea stie foarte bine ce inseamna folclorul, e la o scoala internationala unde se respecta traditia fiecarei tari. Ei fac de doua ori pe an o mare actiune, unde fiecare copil vine imbracat in costumul national al tarii sale, e un fel de carnaval, vin cu steagurile tarii lor, au si zile dedicate altor tari. Ma bucura ca este intr-o scoala unde exista grija pentru traditie, pentru ca, din pacate, ne lipseste.
“L-as invita pe Alex Velea, am dansa toata seara pe muzica lui”
- Suntem la o petrecere, ai o masa cu sase scaune si as vrea sa-mi spui pe cine asezi la masa ta.
- Esti de acord sa vii la petrecerea mea, Iuliana? :) Fiica mea nu poate lipsi, e o petrecareata, are asta-n sange, de la mine si de la tatal ei, amandoi suntem oameni cu viata-n sange. As invita si doua personaje care au stiut sa se bucure de viata, intr-un joc al imaginatiei, i-as invita pe parintii mei. Te rog sa ma crezi, ca la orice varsta, au ramas la fel de dedicati iubirii pentru viata. Au pretuit viata. Tata ne-a parasit anul trecut, mama - cand era tanara, deci a ramas tanara pentru mine, la doar 36 de ani a devenit inger, si crede-ma ar fi de pomina o petrecere cu ei. Stiau sa se simta bine, sa se distreze, sa spuna bancuri. Mai am doua locuri la masa: mi-ar face mare placere sa o am ca oaspete pe Sofia Vicoveanca. Apoi as invita o tanara artista care a crescut atat de frumos, se numeste Alexandra Usurelu, si pe care am invitat-o sa cante la ziua mea in primul an cand ne-am cunoscut. Masa s-a facut.
- E doar un barbat la masa, trebuie sa mai pui niste locuri.
- Daca ar mai fi un scaun disponibil, l-as invita pe Alex Velea, am dansa toata seara pe muzica lui.
“Trebuie sa ai caracter ca sa poti intretine pe termen lung o prietenie adevarata”
- Cine-ti castiga prietenia?
- Oamenii care au sapte ani de acasa si pentru care exista fair-play, loialitate. Sunt demodata. Prietenia e un lucru mare, trebuie sa ai caracter ca sa poti intretine pe termen lung o prietenie adevarata. In ziua de astazi, gasesti greu astfel de oameni cu care sa mai legi prietenii, asa cum s-au legat in copilaria noastra, in adolescenta, in facultate. Mai departe de-atat a ramas interesul, prietenii se leaga temporar datorita interesului. Mi s-a intamplat sa leg prietenii la maturitate, mult mai putine, e mai greu. Nu mai exista acea prospetime, acea deschidere!
- Cine te comenteaza?
- Cine nu? Probabil cei care au mai putine de facut in viata si au timp liber. Ma comenteaza si oameni frumosi care vad in anumite actiuni ale mele un model de urmat. si oameni care ma judeca, dar ma judeca cu obiectivitate si pe mine ma ajuta criticile de bun-simt, spuse cu buna credinta. N-am gand sa tin cont de rautati.
- Pe umarul cui plangi?
- Imi permit mai greu luxul acesta, pentru ca mi-am asumat un rol, iar rolul meu este sa aduc speranta, nu lacrimi. Si-n al doilea rand pentur ca sunt asa construita. Fireste ca mai sunt si momente dificile, atunci cand mai pun si eu capul pe umarul cuiva. Am prietene bune, oameni dragi care-mi sunt alaturi si, chiar daca nu spun tot, cel mai mare sprijin imi este fiica mea, care are o maturitate uimitoare, la cei noua ani de viata ai ei.
“Indiferent de faptul ca eu si tatal copilului ne continuam drumurile separat, Violeta ne va lega o viata intreaga”
- Cand a fost primul sarut, cu cine?
- M-am sarutat cu doi ochi verzi. Eram pustoaica si nici macar nu stiu daca a fost un sarut. Eram un copil, dar a fost pe furate. In scoala m-am indragostit, era un fel de intalnire. Stiu cum il chema, dar n-o sa spun, lasa omul sa-si traiasca viata.
- Sunt convinsa ca, de-a lungul vietii, ai primit frumoase declaratii de dragoste. Daca ar fi sa alegi, care ar fi cea mai frumoasa dovada de dragoste?
- Cea mai frumoasa dovada de dragoste a fost copilul meu, te legi intr-un anume fel de un om care-ti daruieste primul copil din viata ta. Indiferent de faptul ca eu si tatal copilului ne continuam drumurile separat, Violeta ne va lega o viata intreaga. Pentru asta ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu, nu am facut nimic mai bun in viata decat acest copil.
“De ce sa obosesti cand iubesti?”
- Apropos de drumuri paralele, sa spunem ca avem urmatoarea situatie: un barbat, o femeie, nu conteaza varsta, aflati la inceput de relatie, ce le-ai spune sa nu faca niciodata?
- Le-as spune ce sa faca, eu sunt pe panta pozitiva, i-as sfatui sa se asculte unul pe celalalt. Cand unul din doi nu mai asculta, acolo se produce o ruptura si ea se poate adanci. Conteaza enorm sa ai dorinta de a asculta si bucuria, dar si durerea din sufletul celuilalt. E rolul tau sa-i "alungi ceata" din priviri, daca, la un moment dat, poate, nu vede bine. Dragostea nu e suficienta. Atractia fizica nu e suficienta, mai ales pentru o relatie de lunga durata.
- Comunicare, timp, disponibilitate...
- Timp investit si pentru a-l suprinde placut pe celalalt. Multe cupluri obosesc sau unul din doi oboseste sa-l suprinda placut pe celalalt. Isi face loc obisnuinta. Eu m-am uitat la bunicii mei. Bunicii mei au avut grija sa se suprinda placut unul pe celalalt pana la adanci batraneti si-au avut 60 de ani de viata impreuna. Eu nu vad nici o scuza aici. IN momentul in care unul din doi oboseste, lasa loc tristetii, depresiei. De ce sa obosesti cand iubesti?
“Eu daruiesc barbatuilui iubit pana mult prea departe”
- Te ascult si-mi dau seama ca dragostea nu invinge chiar tot.
- Nu, dar n-as fi asa pesimista. Sunt iubiri de un an, doi, cinci, sunt relatii de mai lunga durata, dar si acelea sunt etape de viata, pentru ca nu stim niciodata cum vom fi dupa zece ani, care-ti vor fi afinitatile, evoluam. Tatal meu imi spunea ca este o loterie casnicia. Poti fi cu cineva si, timp de zece ani, sa construiasca impreuna frumos si dupa aceea sa simta un gol, ca drumul nu mai e acelasi pentru cei doi. Nu e o drama, trebuie sa privim lucrurile putin mai realist. Si exista si relatii de o viata, dar acelea sunt putine. Relatii de viata nu fortuite, ci relatii de viata pentru ca asa vor amandoi. Trebuie sa existe un echilibru in cuplu, pana la urma, un echilibru in tot, un echilibru si-n relatia cu propriul tau copil. Normal ca-ti iubesti copilul si ca, in acest caz, vorbim de dragoste neconditionata, dar trebuie sa ai grija si de tine, pentru ca acest copil sa vada in tine un model. Cum ai tu grija de tine in fata ochilor copilului tau, asa va face si el peste ani. Am invatat asta cu greu, din experiente ratate, poate, si acum incerc sa aplic.
- Consideri ca ai avut si tu partea ta de lucruri de invatat?
- Sigur ca da, acesta este cel mai important lucru pe care l-am invatat. Eu daruiesc barbatuilui iubit pana mult prea departe. Si se poate intampla, daca nu ai un partener care sa inteleaga profunzimea faptelor si sentimentelor tale, se poate intampla ca ele sa fie luate drept "asa se cuvine", "mi se cuvine". Or si-aici lucrurile sunt legate tot de echilibru. Daca tu nu stii sa te respecti si pe tine, sa-ti daruiesti si tie la vedere, atunci celalalt ajunge, la un moment dat, ca totul i se cuvine. Deci e greseala ta.
- Ce facem atunci cu sfaturile bunicilor si mamelor noastre care spun ca femeia tine casa, femeia este cea care trebuie sa lase intotdeauna de la ea, ca barbatul este cel care trebuie sa fie barbat in casa...
- Poti face toate astea, dar cu moderatie. Eu am inteles in timp, nu sunt vreun profesor intr-ale vietii, departe de mine gandul asta, si precum vezi, am esecurile mele in viata. Dar pe de alta parte, aceasta demodata viziune nu e una constructiva si ascunde dureri.
“Nu mi s-a intamplat sa iubesc si sa nu fiu iubita”
- Mai crezi in casatorie?
- Sigur ca da, de ce nu?! Pana la urma e o chestiune de optiune si de potrivire, nu doar de chimie, ci si de potrivire in toate.
- S-a intamplat sa traiesti o dragoste neimpartasita?
- Daca da, nici macar nu-mi amintesc. Nu prea, poate nu mi-a fost impartasita si nu stiu de ea. Dar nu mi s-a intamplat sa iubesc si sa nu fiu iubita. Pentru un timp, cel putin, da, dar pana la urma nu. Sunt un om foarte comunicativ.
- Cum erai curtata la 18 ani?
- Maniera de abordare era cuminte, de bun simt. Imi place romantismul, sunt croita astfel si probabil se simte in afara mea si la asta raspund, pana la urma.
Crezi in dragoste la prima vedere? Ti s-a intamplat?
- Sigur ca da. In astfel de relatii, poate ca exista sanse mai putine de durata, desi am vazut si povesti care contrazic ideea preconceputa. Insaimi place ideea de dragoste la prima vedere, dincolo de cuvinte, dincolo de vointa noastra de a ne controla emotiile. IMi place sa traiesc cu pasiune si nu regret nimic. Sunt insa o persoana cerebrala si dublez ceea ce simt cu ganduri pe tema asta.
- Afecteaza iubirea ratiunea?
- Uneori simti ca vrei sa te lasi in mainile destinului si ale iubirii. Macar o data in viata ar trebui sa o faci, indiferent de riscuri. e frumos, e altceva si te simti altcumva decat atunci cand le gandesti pe toate. Nicio extrema nu e buna pana la urma, dar e bine sa le cunosti pe toate.
“Eu consider ca merit o dragoste adevarata”
- A porni o relatie noua mai are in mintea ta o asteptare pe termen indelungat?
- Nu e potrivit pentru mine sa ma gandesc acum la o noua relatie, dar gandindu-ma la un viitor oarecare, sunt un om inca tanar, ca spirit cel putin, se tine bine batranica la 42 de ani si eu consider ca merit o dragoste adevarata. Si stiu si simt ca ea va veni, intr-o alta etapa de viata.
- Vorbeai de dans, care este dansul care ti-a placut cel mai mult?
- Tangoul. Sunt indragostita de tando si probnabil ca este la fel ca viata mea, pasional, cu rupturi de ritm, cu iubire.
- Ai avut un partener pe care l-ai iubit pe masura tangoului?
- Sigur ca da.
- Intentionezi sa revii in televiziune?
- Da. Daca n-ai aflat unde, vei sti curand. (Andreea Marin va fi membriul al juriului in emisiunea "Uite cine danseaza", care va incepe curand la Pro TV).
“Eu mi-am schimbat viata foarte mult, vreau sa depinda de mine ce fac si sa nu mai depinda atat de mult de altii”
- Cred ca e o criza de profesionisti pe piata, ma bucuri mult ca revii. Crezi ca se pierde profesia de prezentator profesionist in Romania?
- Cred ca se pierde ideea de profesionalism in sine, in televiziune, si ma refer la oamenii care apar pe micul ecran. Cei care mai apar si au dorinta, vointa de a face treaba si mai au inca principiile bune la baza nu sunt indeajuns ajutati, sprijinit, pentru ca televiziunea e facuta de o echipa intreaga, trebuie sa fii mult prea puternic sa construiesti doar prin tine. Pe de alta parte, gandeste-te la concursurile pentru un post de prezentator care se mai dau astazi in televiziune, daca se mai dau, pentru ca totul se face pe cunostinte, pe pile, pe relatii. La vremea mea, am dat o saptamana de examene ca sa ajung sa fiu acceptata pe un post de reporter cu jumatate de norma, nu pe un post de prezentator. Mi-a folosit enorm, pentru ca am invatat toata "bucataria" televiziunii si atunci cand ii cer unui coleg de la montaj sa faca ceva, stiu ce-i cer, pentru ca stiu ce am de facut. Am dat si cu matura in televiziune. Trebuie sa stii sa faci de toate. Astazi, in modesta mea afacere, stiu sa fac de toate ca sa stiu ce sa cer oamenilor cu care lucrez. Lucrurile acestea nu se mai intampla la fel in ziua de astazi, dar de aici pana la diletantism mai e doar un pas. Si, din pacate, lucrurile se vor vedea.
- Ma gandeam daca nu ti-a trecut prin minte sa-ti faci o televiziune.
- Nu, e mult prea complicata treaba asta, cu licente, investitii mari, cu timp pierdut si nervi, intr-o tara in care din pacate inca se urmareste barfa nu e pentru mine. Prefer sa fac proiecte pe care eu le scriu si le semnez. Eu mi-am schimbat viata foarte mult, vreau sa depinda de mine ce fac si sa nu mai depinda atat de mult de altii si sa mi-o construiesc pas cu pas. Prioritatile se mai schimba in viata.
“N-as prezenta cam nimic din ce vezi azi pe micul ecran”
- Ce n-ai accepta sa prezinti?
- Cam nimic din ce vezi azi pe micul ecran n-as accepta. Dar, imi plac lucrurile bine facute si inca mai sunt formate care ne pot implica intr-un mod de care sa nu ne fie rusine.
- Foarte multi studenti intreaba cum sa faca sa ajunga pe micul ecran. Ce le raspunzi?
- E trist ca nu mai stiu sa-i sfatuiesc in ziua de astazi, drumul nu mai e clar. Noi n-am pornit la drum cu ideea sa devenim vedete. Noi ne gandeam sa facem ceva frumos, cu pasiune. Punand caramida peste caramida, am ajuns aici. Lucrurile construite sanatos te duc intr-un loc unde poti culege roade. Tot ce pot e sa spun e sa nu sara etape, sa invete, fara cultura generala, nu exista performanta.
Televizune sau radio?
Televiziune, desi si radioul imi place.
Divertisment sau interviu?
Interviu. Eu am facut Social, nu Divertisment.
Bucuresti sau Roman?
Si una si alta.
Cald sau rece?
Cald.
Poale-n brau sau sarmale?
Nu pot alege.
Incet sau iute?
Iute.
Lux sau simplitate?
Simplitate.
Trandafiri sau flori de camp?
Desi imi plac si florile de camp, imi plac si trandafirii.
Gentleman sau nonconformist?
Cate putin din fiecare...
Popularitate sau discretie?
Discretie.
Rochie de seara sau jeansi?
Jeansi.
Blond sau brunet?
Brunet.
Sarat sau dulce?
Sarat.
Pro TV sau Antena?
Nu e in regula ce faci :))
Ce-ai intreba-o tu pe Andreea Marin?
As intreba-o cat ii mai trebuie sa se invete minte.
