Iar am trecut pe lîngă o zi mare. Ieri a fost ziua scriitorilor. Abia azi am aflat.
De ziua scriitorilor m-am luptat cu birocraţia şi am învins. Am învins sistemul. Mama lui de sistem!
N-am scris un rînd de ziua scriitorilor dar am completat multe formulare. Se pune?
Eu oricum nu sînt scriitor, sînt scribălău. Aştept ziua internaţională a scribălăilor, sper să n-o ratez.
Doamna de la ghişeu m-a certat că n-am nuştiuce act şi eu am stat cuminte să mă certe, n-am protestat. Ştiam că dacă te cerţi cu doamna de la ghişeu nu mai ai nici o şansă să-ţi dea cineva de cap la acte.
Mi-a zis că e de bun-simţ să am acel act şi eu am făcut ochii mari dar pe urmă mi-am revenit pentru că nu voiam s-o jignesc cu uimirea mea.
N-am ştiut niciodată că e de bun-simţ să ai un act. Deci am fost nesimţită toată viaţa, pînă ieri, cînd doamna de la ghişeu mi-a deschis ochii asupra realităţii înconjurătoare.
Dacă ştiam eu ieri că era Ziua Scriitorilor ce i-aş mai fi trîntit una!
Aşa zic acuma, dar sigur nu i-aş fi trîntit nimic. Eu, de obicei, cînd mă ceartă cineva stau cuminte, nu zic nimic.
Ce rost are să zic ceva? Mai bine tac. Dar nici dacă taci nu-i bine, că zice ăla care te ceartă că-l sfidezi. Dacă-i răspunzi, zice că eşti tupeistă, iar dacă taci, zice că-l sfidezi. Deci oricum nu bine.
Deci de ziua scriitorilor am scris formulare şi mi-am învăţat seria şi numărul de la buletin. Am mai scris, de asemenea, o cerere care începea cu “Administraţia Fiscală a sectorului 3”.
La Administraţia Fiscală e coadă, vă zic de acuma! Nu mergeţi la Administraţia Fiscală! Eu m-am dus c-a trebuit, că altfel nu m-aş fi dus.
Sînt nişte babe la casierie care par că se descurcă foarte bine cu actele. Le admir, pe bune. Eu nu ştiu unde-mi pun o foaie, eu nu ştiu nimic niciodată.
Dar babele de la ghişeu sînt ceva de speriat.
“Aţi văzut cît am muncit pentru dumneavoastră?”, m-a întrebat doamna, care a stat cam o oră jumate să mă descurce.
Mai voia o copie după actul ăsta şi încă o copie după ăsta. Copie la buletin mi-am făcut? “Da”. “Trei?” “ăăă, nu, două”, “păi, măi fată, mai du-te şi mai fă-ţi una! Uiţi de la mînă pîn’ la gură?”, “Mă duc acuma, da, doamnă, le încurc, le încurc, ştiţi, nu mă descurc, eu le încurc”, “hai, du-te odată, se vede pe tine că eşti poetă”.
Cum oi fi trăit pînă acum cu poezia asta a mea?
Ziua Scriitorilor se pune şi la poeţi sau numai la belestrici?
