Memorabilă în acest sens este povestea lui Harry Brauner, care, după ce a ieșit din închisoare, s-a dus să vadă Drăgușul, satul în care lucrase ani de-a rândul ca folclorist. L-a întâlnit o țărancă, l-a privit speriată și i-a spus „Aoleu, domnu’ Brauner! Noi am crezut că muriseți și v-am făcut bocetu’!” Harry Brauner și-a cules astfel propriul bocet: „Am aflat de prin vecini/C-ai murit în gard de spini/Gard de spini, nu gard de flori/C-ai murit în închisori...”
Invitat la matinalul „Marius Tucă Show”, de la Smart FM, Grigore Leșe, mereu ”călător ca un colind /într-o iarnă-mpărătească”, n-a venit cu mâna goală, ci cu o „dobă” sub braț. Cu o seară înainte fusese la Sala Palatului cu ea și-o bătuse „să scoată dracii d-acolo”. Acum venise să scoată dracii și din studioul SmartFM. Și cum credeți că i-a scos? Cu un colind. Un colind atât de vechi, că până și poveștile care încep cu „A fost odată...”păreau a-l fi cunoscut! Cum în momentul difuzării acelei emisiuni mai erau 4 zile până la Crăciun, discuția a început sub lumina și în spiritul colindelor.
Și ce spune Leșe? Că, în preajma datei când a împlinit 60 de ani, a fost făcut cetățean de onoare al Maramureșului. „Sunt primul cetățean de onoare al județului Maramureș. A fost concurență între mine și arhiepiscopul Justinian Chira. Când s-a pus problema pe cine să facă primul, s-a trecut la vor și consilierii m-au ales pe mine. Atunci un tânăr de acolo, Florin Sălăjan, s-a urcat pe scenă și-a zis, domne, eu vreau să dau o casă țărănească la Leșe”. Numai că, tânărul nu i-a dat o casă gata construită, ci numai materialele de construcție și l-a lăsat pe Grigore să și-o ridice singur. Și, ca-n povestea cu folozoful Mircea Vulcănescu, care la un moment dat și-a chemat toți prietenii și-au făcut o casă, Grigore Leșe a chemat tinerii și sătenii din Stoiceni și-au înălțat o mândrețe de locuință.
Cum spuneam, casa cu pricina este în satul Stoiceni, la 7 km de Tg. Lăpuș, aproape de Baia Mare și Sighetu Marmației. Deoarece satul oprește toate drumurile la el, se înfundă în fața muntelui Șatra, lui Leșe îi place să spună că are casa la marginea lumii, că lumea începe și se sfârșește acolo. Acum, la sfârșit de an 2015, aștepta colindătorii să-i ureze în tinda casei (fusese inaugurată la sfărșitul primăverii). Colindători, care se anunțaseră din Viena, Brașov, București, etc.
„Când eram copil, în tot satul se făceau colaci pentru colindători. Nu se dădeau bani, că nu umblau oamenii după bani! Azi, colindatul s-a transformat în comerț. Înainte se dădeau colaci, mere, nuci și un bănuț. Aici am o poveste. Când mergeam la colindat, noi, copiii, aveam un vecin care ne dădea câte 10 bani. Protopopu’ Ghețe ne dădea câte 10 bani și 15 bani. Ieșeam afară și-mi întrebam colegul de colindă, bă, ție cât ți-o dat? Zice, mie mi-o dat 15 bani. Da’ ție cât ți-o dat? Mie numai 10. Am înțeles gestul acesta după multă vreme. Păi, la colindat nu se dau bani! Se dau ca semn al norocului. Ca acel bănuț să fie sporit. Nu este un act pecuniar, adică să-mi strâng bani, să-mi cumpăr căciulă! Nu așa!”
Cum s-a petrecut de Crăciun și de An Nou, câți au venit să-l colinde acasă, la Stoiceni, o să ne povestească Grigore Leșe la o altă emisiune. Până atunci însă, ascultați zilnic SmartFM, pe frecvența 107,3 FM, și nu uitați: „Într-o țară cât o nucă/Unu’ este Marius Tucă!”
