Cu o înfăţişare absolut juvenilă, o zvârlugă de fată, fără astâmpăr, veselă, vioaie, firavă ( întotdeauna ai impresia că vocea îi este mai puternică decât trupul, că te şi miri ce o susţine, de unde atâta forţă şi volum sonor), dar mare ca actriţă, Dorina Chiriac, a fost invitată, într-o dimineaţă de sfârşit de noiembrie, la matinalul „Marius Tucă Show”, de la SmartFM.
Cum ţara întreagă încă era bulversată de tragedia de la Colectiv, cum deja se consumaseră cele câteva zile de miting ce duseseră la schimbarea unui guvern, cum senzaţia că, totuşi, nu s-a schimbat mare lucru din punct de vedere politic şi social era încă extrem de acută, Dorina n-a avut aerul de răsfăţ al actriţei, ci îngrijorarea şi seriozitatea gravă a cetăţeanului implicat. Pe acest fond al neîmplinitelor speranţe şi aşteptări (dezamăgirea mergând până la preşedintele Iohannis) povesteşte un lucru incredibil, potenţial punct de plecare pentru generaţiile viitoare şi adevărata schimbare atât de aşteptată.
Atentă (de cele mai multe ori involuntar, aşa cum nu conştientizezi clipă de clipă actul respiraţiei, de pildă!), a constatat că adolescenţii încep să se organizeze, să întreprindă acţiuni de voluntariat, pe care ei înşişi le declanşează, neinvitaţi şi neîndrumaţi de nimeni. Asta începând de la grupuri de 3 copii şi până la organizaţii ceva mai mari. O astfel de situaţie a trăit ea însăşi mergând la o şcoală primară, unde a ţinut o oră de muzică şi mişcare. Pentru oră, Dorina i-a rugat pe copii să aducă fiecare de acasă o cutie de conservă, o cănuţă de tablă, orice ar fi putut fi transformat într-un instrument muzical, prin simpla sa lovire.
Evident că, din cei 30 de copii 2 au uitat să aducă de acasă obiectul. În acel moment, toată clasa s-a regrupat, s-a recompus, încercând să-i ajute, ca împreună, să facă un instrument muzical. Observând agitaţia, învăţătoarea, cu o metodă de predare rigidă şi cu o formă nepotrivită de a interacţiona cu clasa, decide să-i pedepsească pe cei doi separându-i de ceilalţi şi avertizându-i tăios că, pentru a nu mai uita într-o dată viitoare, nu vor lucra în acea oră. Şi atunci s-a întâmplat ceva fantastic, emoţionant, un lucru care nu se poate să nu te pună pe gânduri.
„Atunci am primit următorul mesaj: unul dintre băieţi, când învăţătoarea s-a dus în spatele clasei, a ridicat o hârtie către ochii mei, pe care scria foarte corect AJUTĂ-MĂ! Cu cratimă! Şi era clasa I...Şi, în mediul pedagogic, acest lucru nu e considerat un abuz!” Surprins de puternicul mesaj al poveştii, moderatorul Marius Tucă atât a mai putut să articuleze cu vocea uscată: „Incredibil!”. Şi-a difuzat imediat o piesă a Adei Milea pentru a se replia emoţional.
Pentru alte poveşti ascultaţi zilnic SmartFM, pe frecvenţa 107,3 FM, şi nu uitaţi: „Într-o ţară cât o nucă/Unu' este Marius Tucă!”
