Să nu credeţi că în viaţa de artist a lui Ovidiu Lipan Ţăndărică a curs mereu „lapte şi miere”, cum se zice. Pe la 12 ani , după ore, mergea şi mânca mămăligă la familia lui Petrică Chiriac, urmând ca apoi să fie luat la întrebări de Securitate, dacă ascutau „Europa Liberă”, dacă asculta rock şi, în general, ce fel de muzică ascultă. Spre dezamăgirea sa, a aflat că, cel implicat în micile „anchete” ale Securităţii era chiar fiul vecinei familiei sale.
La 18 ani a plecat de la Iaşi şi-a ajuns la Bucureşti la trupa lui Nancy Branders „Roşu şi Negru”. Marea întâlnire cu Nancy i-a hotărât definitiv destinul muzical. Ca toboşar, a făcut show-uri explozive, fiindcă Nancy avea mereu grijă să-l bage în faţă. Succesul la partea feminină era garantat. Se simţea mai ceva ca Ringo Starr, de la Beatles, măcar şi pentru faptul că româncele noastre erau mai frumoase ca englezoaicele lor. După plecarea lui Nancy, în 1973, a fost în trupe de acompaniament a vedetelor autohtone de muzică uşoară. A cântat în baruri, la celebrul Atlantic Bar, în restaurante, pe litoral, etc. După un astfel de turneu prin ţară, ajuns la Timişoara, a fost remarcat de băieţii de la Phoenix şi oprit să cânte împreună.
Aşa a început marea aventură muzicală a lui Ţăndărică. A scos împreună cu Phoenix „Cantafabule”, au avut un succes uriaş, au făcut împreună turnee prin ţară şi-au hotărât să fugă în Germania, considerând că în România comunistă nu au deplină libertate de exprimare muzicală. Pe de altă parte, putea fi şi dorinţa de aventură a unor frumoşi şi talentaţi tineri rebeli (Ţăndărică avea pe atunci 23-24 de ani). Mai departe, se ştie că s-au ascuns în boxe şi-au trecut graniţa. Cea mai mare spaimă din viaţa de până acum a lui Ovidiu Lipan a fost când, la graniţă, un soldat putea să verifice boxa cu baioneta, nu cu bocancul, cum a făcut-o!
Ca trupă, în Germania nu s-au putut impune. Totuşi, nu se putea veni cu muzica de inspiraţie folclorică românească peste istoria şi cultura germană, care n-avea nimic de-a face cu istoria şi cultura românească. Nu puteau să cânte ca nişte haiduci în faţa unor tineri care se îndreptau spre disco, spre nou apăruta trupă Boney M, de exemplu. Cât a stat în Germania, a trăit cu România-n cap, a fost un fel de „închisoare spirituală a libertăţii”, după cum spune. Veneau ziarele, „Der Stern”, şi-l îmbiau cu bani să vorbească despre fuga din lagărul comunist, despre traiul greu de acolo, dar întotdeauna a refuzat, spunând că nu poate vorbi urât despre ţara sa.
Neieşind proiectul Phoenix, a fost nevoit să cânte în săli de joacă pentru copii, să alcătuiască temporar nişte trupe, să cânte pe te miri unde, să compună cântece nemţeşti şi să scoată, totuşi, 2 albume. A trăit, însă, şi mai multe momente când n-a avut nici ce mânca. „Când am ajuns, aveam nişte bani. Se bea whisky din ăla bun, lăzile cu bere erau în casă, ne făcusem prieteni, era OK. După aceea ni s-a terminat mâncarea, berea şi whisky-ul, iar banii erau din ce în ce mai puţini. După o reprezentaţie ajungeam să mergem la un fel de bistro, unde se mâncau cartofi prăjiţi şi un cârnat. Ăsta era premiul concertului, ăsta era gajul ca noi să putem mânca ceva. Mă îmbolnăvisem de la hrana asta, făcusem colestrol la 24 de ani.
Am avut o perioadă când stăteam în casă cu Moni Bordeianu (venise din America), cu Ioji Kappl, şi fumam. Locuiam în casa unui olandez, care plecase pentru un an în jurul lumii şi ne lăsase nouă locuinţa. Seara ne întrebam ce mâncăm, că haleală, ioc! Am găsit o pungă de tabac uscat şi-am început să învârtim la ţigări. Rupţi de foame, am zis să facem măcar un ceai. Dar era puţin, numai pe fundul borcanului. Am pus la încălzit vreo 2 litri de apă şi-a ieşit un ceai alb, fără zahăr, vai de mama lui. De foame, m-am trezit muşcând dintr-o ceapă şi bând ceaiul ăla apos. Aşa ne-am descurcat!”
După '89, Ovidiu Lipan Ţăndărică s-a întors şi n-a mai plecat din ţară. Pare fericit aici! A mai cântat (tot după 89) cu Phoenix-ul de câte ori s-au reunit în concerte, a avut proiecte muzicale personale, iar acum, alături de Baniciu şi Kappl, este toboşarul formaţiei „Pasărea Rock”. Ne bucurăm că eşti aici, în mijlocul nostru, Ovidiu Lipan Ţăndărică!
Pentru alte poveşti ascultaţi zilnic SmartFM, pe frecvenţa 107,3 FM, şi nu uitaţi: „Într-o ţară cât o nucă/Unu' e Marius Tucă!”
