Și-o face așa cum eram siguri că ea o va face, cu realism, voință și putere, după cum o demonstrează și rândurile pe care le-a scris în Revista Tango...
____________________
"Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la modă). De aceea, când medicul mi-a spus, politicos și metalic, „Ai cancer de sân în stadiul trei”, am rânjit ca o idioată. Nu știu să mă psihanalizez. Poate că nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, deși e genială. Sau poate că nu eram de acord cu Dumnezeu și n-aveam curaj să-I spun.
Am revenit aici, ca să vă învăț să trăiți, dragii mei. Nu luați asta ca pe o abordare arogantă, nu știu legile fericirii, le-am facut praf de câte ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum bărbatul cât p-aci însurat care cât p-aci mă iubea și cât p-aci a rămas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care țin de viață și de (mă scuzați) moarte.
Dacă era să mă gândesc strict la confortul meu, aș fi zis clar: mă, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tată, nu vreau tortură de-astea științifică, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar să mă odihnesc. Doar că iubesc niște oameni din preajma mea și nu pot să-i las să-mi aprindă lumânari (decât la rubrica „Vii”, să fie clar).
Și, uite, numai de-a naibii (și Dumnezeu mă iartă că vorbesc urât), am să trăiesc, am sa înot prin iad, am să ies la suprafață, am să mă trezesc din orice comă, am să îndur orice. Am să arăt că Dumnezeu e mai puternic decât o satană deplorabilă, care, fiindcă se simte o legumă, atacă murdar. Tipic.
Vă țin la curent, bine v-am regasit, voi deschide un jurnal al fericirii, al supraviețuirii, al speranței!
Simona Catrina - Revista Tango, 7 iunie 2016"
__________________
Putem fi alături de Simona cu gândurile noastre bune, dar și donând, fiecare după posibilități, pentru a-i putea permite accesul la tratamentul costisitor.
Donațiile le puteți face accesând următorul link: http://envision.galantom.ro/donations/add?id_fundraising_page=2650
