Eram la liceu la începutul anilor ‘90. Presa scrisă era în extaz tipografic. Ce voiai şi ce nu voiai găseai la chioşcuri.
Ascultam rock şi citeam diferite reviste culturale, după cum urmează: “Prostituţia”, “Infractoarea”, “Infractorul” şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, “Dilema”.
Eu nu dădeam banii pe “Prostituţia”, nici pe celelalte două. Eu numai pe “Dilema” dădeam banii. De mică eram intelectuală!
Colegul meu de bancă dădea banii pe porcării.
De altfel, Cătă îmi citea pasaje nesfîrşite din “Prostituţia”, de parcă era, Doamne, iartă-mă. Multe pauze mi le-am pierdut stînd în bancă şi ascultînd politicos citate din “Prostituţia”.
Bine, recunosc, după ce o citea el, mi-o dădea mie acasă, ca să aprofundez.
Nici acum n-am uitat un text despre un homosexual care descoperise că-i plăceau şi femeile şi nu ştia cum să-i spună lu ăla al lui, să nu-l jignească.
Era un text splendid, întins pe o pagină. Drept imagine, era ceva infim, un pătrăţel, ceva grafic, alb/ negru.
“Prostituţia” n-o aruncam după ce-o citeam cap-coadă. O păstram în lada patului meu.
Nici “Dilema” n-am aruncat-o. Din clasa a zecea pînă la sfîrşitu facultăţii, am cumpărat “Dilema” în fiecare săptămînă.
“Dilema” o păstram la loc de cinste, pe biblioteca din camera mea. Ajunsesem să nu mai am unde să le mai pun. Ȋntr-o după-amiază de vară m-am hotărît să fac gestul suprem.
Am luat toată colecţia mea de “Dilema” şi… ei bine… ei bine… mi-e greu să spun asta… am făcut sacrilegiul suprem.
Le-am legat cu sfoară şi… ei bine, le-am aruncat. Era sîmbătă. Mi-a părut tare rău după ele.
Şi acum, dacă rememorez momentul, retrăiesc regretul ăla împreună cu întrebarea “bine, dar, unde să le mai pun şi p-astea?”.
E drept, după ce am aruncat teancuri întregi de “Dileme”, camera mea mi s-a părut mai mare. Pînă şi noi, intelectualii, avem nevoie de spaţiu!
Ȋntr-o vară, ai mei au vrut să zugrăvească. Eu uitasem de colecţia de “Prostituţia” de sub patul meu. Mi-a descoperit-o tata dar a fost foarte drăguţ.
Pur şi simplu, le-a luat şi le-a pus undeva, adică să le gestionez eu mai departe. Mi-am aruncat fără regret colecţia de “Prostituţia”.
De “Infractoarea” îmi aduc aminte vag.
“Infractoarea” era tot un fel de “Prostituţia”, tot presă quality, care anima imaginaţia, şi-aşa bolnavă a unor adolescenţi dezaxaţi cum eram noi.
Ulterior, aveam să aflu că erau scrise de ziarişti foarte buni.
Citind un text din “Dilema” de săptămîna asta, o întrebare a început să nu mă lase să respir: unde e “Prostituţia” de altădată?
Şi de ce mi-oi fi aruncat bunătate de colecţie?
