E Duminica Ȋnfricoşatei Judecăţi. De fiecare dată cînd e Duminica Ȋnfricoşatei Judecăţi mă gîndesc cu groază cînd o să mă judece Musiu şi-o să mă facă de baftă de faţă cu toată lumea.
Cică toate alea or să ţi se spună pe faţă, la vedere. Băi, deci asta-i naşpa rău de tot.
Mai ales că m-am şi răcit cu Musiu, nu mai corespondăm aşa de mult, îţi dai seama că nu prea mă mai are la inimă.
Ȋnainte Ȋi scriam mai des, acuma mai rar. De fapt, deloc.
Zice că le separă pe oi de capre. Pe mine sigur o să mă trimită la capre.
Dar eu am avut mereu o dilemă şi nu vă gîndiţi la dilema caprei, că am avut altă dilemă, am avut dilema că atît caprele cît şi oile mie mi se părea că vorbesc aceeaşi limbă, adică “beee”.
Şi atunci care-i diferenţa dintre oi şi capre. Plus că şi la preţ brînza de capre e la fel cu brînza de oi. Şi de ce neapărat capre? De ce nu maimuţe sau urangutani?
Mie mi se pare chiar mai naşpa să te trimită la maimuţe, Maimuţele, măi, sincer, au ceva în ele, ceva ce nu-mi place. Deci, din punctul meu de vedere maimuţe ar fi fost mai naşpa decît capre, dar… să zicem, dac-aşa a zis El, aşa a zis El şi gata.
Revin şi spun.
Şi deci. Uneori, mie mi se pare că mai fac şi “beee” unele capre dar mai sînt şi oi care mai zic şi ele “meee”. Poate că sînt nişte oi licenţiate în limbi străine şi capre, de asemenea.
Că altfel cum să-mi explic că sînt oi care fac “meee” şi capre care fac “beee”?
Deci e logic, eu zic că e foarte logic ce spun acum.
Oricum ar fi, dacă mă trimite la capre, pot să spun c-am luat-o original dar eu, pentru mine, nu văd altă soluţie. Sincer.
Care n-am făcut nimic bun în viaţa asta. Şi deci, matematic, n-are cum să mă trimită la oi.
Uite şi textul ăsta. Păi textul ăsta în sine poate să mă trimită la capre!
Poate să-l ia drept o blasfemie, un sacrilegiu, deşi eu, sincer, nu-mi bat joc de El (Doamne-Doamne, Tu eşti gigea!), ci de mine, dar mai ştii şi tu cum interpretează El semantic? Morfologic şi sintactic?
Nu ştii, de unde să ştii?
Plus c-am citit că, fix după moarte, urmează să treci prin douăzeci de vămi unde sînt nişte draci oribili rău de tot, care vor să-ţi ia sufletul.
Şi prima vamă ştiţi care e? Vă spun eu: vama cuvintelor: ce-ai spus, ce-ai scris, ce-ai insultat, pe cine-ai ironizat sau, chiar, fiţi atenţi, pe cine ai ascultat c-a ironizat şi nu i-ai luat apărarea ironizatului.
Şi ăla e un păcat, doar să asculţi ironiile altora.
Păi gîndeşte-te acuma în ce situaţie sînt eu! Nuuu… exclus! Deci eu nu trec de prima vamă! N-am cum! Clar.
Clar nu mă trimite la oi.
