Trecerea cronologică a orelor, a zilelor și a anilor este un fenomen constant și măsurabil. Cu toate acestea, percepția ta asupra timpului se schimbă în mod constant de-a lungul vieții, în funcție de activitățile în care ești angajat, în funcție de vârstă și chiar în funcție de câte ore dormi pe noapte, precizează playtech.ro.
Adrian Bejan este un profesor universitar american originar din România și el explică fizica din spatele percepției asupra timpului și îți dezvăluie de ce anii par a trece mai repede atunci când îmbătrânești.
El este profesor la Universitatea Duke și va publica un studiu pe acestă temă în jurnalul European Review.
În mai 2018, el a câștigat medalia „Benjamin Franklin” care de-a lungul timpului a fost decernată de institutul cu același nume unor personalități precum Albert Einstein, Marie Curie sau Nikola Tesla.
Adrian Bejan a dezvoltat o serie de principii numite Teoria Constructală, care spune că orice organism viu trebuie să aibă libertatea să se dezvolte pe cât mai multe canale, pentru a avea acces la mai multă resursă.
Cu cât e mai liber să se ramifice, va evolua și va fi mai mult decât este.
Teoria Constructală are multe aplicații practice în prezent, de la carcase de ventilator pentru calculatoare și până la modul în care este afișată organigrama într-o instituție.
În cea mai recentă lucrare, profesorul examinează mecanica minții umane și modul în care aceasta înțelege trecerea timpului, oferind o explicație pentru percepția noastră mentală schimbătoare pe măsură ce îmbătrânim.
Potrivit lui, timpul reprezintă schimbări percepute ale stimulilor mentali. Este legat de ceea ce vedem.
Într-un fel, fiecare dintre noi are propriul „timp al minții” care nu are legătură cu orele, zilele din calendare, dar care este afectat de alți factori precum cantitatea de odihnă de care avem parte.
Aceste schimbări în stimuli îți dau un sentiment de trecere a timpului.
„Prezentul este diferit de trecut deoarece viziunea mentală s-a schimbat, nu pentru că ceasul ți-a spus asta. Perioada de 24 de ore se poate măsura pe ceas. Totuși, timpul fizic nu este timpul minții. Timpul pe care-l percepi tu nu este același cu timpul perceput de altul”, spune Bejan.
Timpul se petrece în ochiul minții. Acesta este legat de numărul de imagini mentale pe care creierul le întâlnește și le organizează, dar și de starea creierului pe măsură ce îmbătrânești.
Pe măsură ce îmbătrânești, rata percepției schimbării imaginilor mentale scade datorită mai multor trăsături fizice, incluzând complexitatea creierului, degradarea căilor de transmisie a informațiilor etc.
Și acestă schimbare în procesarea imaginilor te face să crezi că timpul trece mai repede.
Acest efect este legat de mișcarea sacadică a ochilor (mișcări rapide ale globilor oculari atunci când se schimbă brusc punctul de fixație, când ochii urmăresc un rând imprimat pe o pagină, de exemplu).
Aceste mișcări sunt imperceptibile și au loc de câteva ori pe secundă. Între mișcări, creierul procesează informația vizuală percepută. La bebeluși, perioadele dintre mișcările sacadice sunt mai scurte decât la adulți.
De ce ai impresia că timpul trece mai repede atunci când îmbătrânești
Adrian Bejan crede că există o relație invers proporțională între procesarea stimulilor și percepția trecerii timpului. Așa că, atunci când ești tânăr și experimentezi foarte mulți stimuli, totul ți se pare nou, și timpul pare că trece mai încet.
Pe măsură ce îmbătrânești, producția de imagini mentale încetinește, iar asta îți dă percepția că timpul trece mai repede.
Oboseala influențează și ea aceste mișcări sacadice și astfel se creează suprapuneri și pauze în aceste mișcări oculare, care duc la semnale încrucișate.
Un creier obosit nu poate transfera eficient informațiile atunci când încearcă în același timp să și înțeleagă informațiile vizuale.
Asta poate explica performanța scăzută a sportivilor atunci când sunt obosiți. Puterea de procesare este încetinită și sincornizarea nu mai este bună. Ei nu pot vedea sau nu pot răspunde rapid unor situații noi.
Un alt factor care contribuie la percepția timpului este modul în care creierul se dezvoltă. Pe măsură ce creierul și corpul cresc și devin mai complecși și apar mai multe conexiuni neuronale, căile pe care informația călătorește sunt din ce în ce mai complicate.
Ele se ramifică ca un copac și aceste schimbări ne influențează percepția asupra timpului.
Într-un final, degradarea creierului are un efect asupra acestei percepții. Studiile arată că mișcările oculare sacadice la vârstnici au perioade de latență mai mari.
Timpul în care creierul procesează informația vizuală devine mai lung, ceea ce face mai dificil pentru oamenii în vârstă să rezolve probleme complexe. Ei „văd” mai încet, dar timpul pare că trece mai repede, este de părere Bejan.
Adrian Bejan a devenit interesat de acest subiect în urmă cu jumătate de secol când juca baschet.
El a observat că timpul încetinea atunci când era odihnit și că astfel putea să joace mai bine. De asemenea, el putea prezice performanța echipei sale într-un joc bazându-se doar pe ora la care era programat meciul. „Meciurile de dimineață, de la 11 AM, nu erau bune. Meciurile de după amiază și seara erau mult mai bune. La 11 încă nu ne treziserăm și nu mai zic de ceea ce făcea fiecare cu o noapte înainte. Știam că meciurile din deplasare după călătorii lungi vor fi proaste și că cele de acasă vor fi bune”, explică el.
Percepția ta asupra timpului poate se schimbă de-a lungul anilor, dar Bejan spune că putem schimba acestă percepție dacă dormim bine și dacă trăim sănătos. Astfel ai putea, într-un fel, să încetinești acel timp al minții.
Adrian Bejan s-a născut în 1948 la Galați, fiind licențiat în inginerie mecanică. Este membru de onoare al Academiei Române - Secția de Științe Tehnice (15 noiembrie 2011) și membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.
Este cunoscut pentru contribuțiile din domeniul termodinamicii și ca autor al teoriei constructale privind proiectarea și evoluția în natură.
La vârsta de 20 ani s-a stabilit în Statele Unite. În anul al doilea de studenţie, a câştigat la concurs o bursă la Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar în 1971 a reuşit să absolve renumita universitate americană.
În 1975 şi-a luat doctoratul în inginerie mecanică, iar în 1984 a devenit profesor cu catedră întreagă la Universitatea Duke (Carolina de Nord).
Adrian Bejan este căsătorit şi are trei copii. Este profesor universitar la Universitatea Duke, Carolina de Nord - Departamentul "Inginerie Mecanică și Știința Materialelor".
Doctor Honoris Causa al 18 universități, Adrian Bejan a publicat 30 de cărți și mai mult de 600 opere științifice, fiind totodată membru în diverse asociații profesionale, organizații sau instituții academice.
Gălăţeanul a devenit primul din istoria universităţii Duke căruia i se decernează Medalia „Benjamin Franklin”.
Ce înseamnă pentru el această distincție? ”Înseamnă că am spart gheaţa, singur, fără proptele etnice sau politice. Nu a fost nimeni la Duke care să mă susţină, să mă recomande sau promoveze ca membru al „tribului” lui. Până recent, eu eram singurul român la Duke. Nu am avut niciodată o funcţie politică ori administrativă în lumea academică, la Duke ori în alte campusuri. Nimeni nu îmi datorează favoruri”, a declarat Adrian Bejan pentru viata-libera.ro.
