Încă din copilărie interacţionăm cu dragostea. Primul model de dragoste pe care îl primim şi pe care îl vedem vine de la părinţii noştri. Din aceste relaţii ne luăm primele repere despre ce înseamnă dragostea, grija sau afecţiunea. Acest model de dragoste se va arăta, adesea, în relaţiile noastre adulte.
Pe măsură ce creştem, suntem asaltaţi de inimi şi de inimioare. În adolescenţă ascultăm balade despre THE ONE. În filme şi romane ne sunt prezentaţi protagoniştii trăind o dragoste ideală. De aici, pornim în viaţa de adult cu ideea că există CINEVA care ne va înţelege complet şi care ne va accepta exact aşa cum suntem. Vom şti asta pentru ca vom simţi acel ‘’click’’. Nimeni nu ne spune însă ce urmează după acel ‘’şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi’’.
Te invit să discutăm puţin despre diferenţele dintre dragostea romantică şi dragostea asumată.
La începutul relaţiei, există o etapă de, să-i spunem aşa, îndrăgosteală ????. Partenerii simt că se cunosc de o viaţă, simt un entuziasm constant unul faţă de celălalt, trăiesc fiecare emoţie la intensitate maximă, îşi văd doar calităţiile şi există o puternică atracţie sexuală. Cam aşa am putea descrie, pe scurt, dragostea romantică.
Totul bine şi frumos până aici, însă ce facem când timpul trece, entuziasmul scade, atracţia dispare şi sentimentele îşi pierd din intensitate? Văd des acest tipar în cuplurile care reuşesc să treaca peste acest mit al ‘’cuplului perfect’’ şi ajung în terapie.
Romantismul este primul stadiu al dragostei şi este imposibil ca un cuplu să rămână în aceeaşi etapă pentru totdeuna. Următorul pas pe care un cuplu trebuie să îl facă este să evolueze. De la dragostea romantică la dragostea matură.
Dragostea matură presupune respect, încredere, profunzime şi preocupare pentru nevoile celuilalt. În dragostea matură, ambii parteneri înţeleg importanţa comunicării, a sinelui, dar şi disponibilitatea de înţelege persoana de lângă.
Renuntând la tacticile de acuze sau autoapărare, fiecare partner învaţă că celălalt poate fi o resursă pentru el.
Un cuplu funcţional se ghidează după următoarele principii:
Se ascultă unul pe celălalt;
Îşi asumă sentimentele;
Fac schimb de idei astfel încât să atingă o bună potrivire;
Îşi pun întrebări, nu fac presupuneri;
Se contrazic, dar acceptă diferenţele fără teamă;
Îşi împărtăşesc sentimentele;
Pot trece de la o experienţă la alta fără a se bloca;
Îşi oferă suport şi sprijin în proiectele individuale;
Respectă intimitatea celuilalt, dar intervine atunci când celălalt cere ajutorul.
Sursa foto: pexels.com/ Git Stephen Gitau
