Internetul se bazează pe infrastructura fizică – cabluri, antene, comutatoare, servere de computere. Pentru a funcționa, diferitele mașini din rețea trebuie să comunice între ele prin protocoale computerizate identice. Trimiterea și primirea unui mesaj electronic între două computere presupune un standard comun de comunicare între ele. Acesta este motivul pentru care Internetul s-a dezvoltat mult timp într-o manieră centralizată, sub controlul strict al Statelor Unite, care în 1998 au creat o structură – Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (Corporația Internet pentru nume și numere atribuite - ICANN) – pentru a distribui adresele unice fiecărui utilizator (adrese IP), precum și numele de domenii (site-uri web).
Acest ONG internațional cu sediul în California, ICANN continuă să gestioneze internetul pe care europenii îl folosesc în fiecare zi. Cu toate acestea, nu este imun la concurență, deoarece China și Rusia au dezvoltat rețele paralele cu propriile protocoale IP. Dar cea mai folosită structură din lume rămâne de departe cea guvernată de ICANN, iar buna funcționare a rețelei depinde în special de serverele pe care organizația le-a instalat de-a lungul anilor.
Într-un interviu acordat lui Les Échos pe 9 decembrie, care a trecut oarecum neobservat, președintele ICANN, Göran Marby, a dezvăluit că directiva NIS2 înființată în prezent la Bruxelles reprezintă un risc fără precedent pentru rețeaua de internet:
"Comisia propune reglementarea serverelor rădăcină, coloana vertebrală a internetului. Ea vrea să impună obligații de raportare și standardizare... și să schimbe un model multipartid care implică mii de oameni din sute de țări diferite – inclusiv guverne – și care funcționează fără probleme de treizeci și cinci de ani." spune Göran Marby.
Lațul se strânge asupra schimbului de informații
Destinate oficial să consolideze securitatea online, inițiativele Comisiei Europene vizează mai ales reglementarea mai multor sectoare, vizând în special pe cel al Informației. Acest proiect de lege îl îngrijorează pe Göran Marby, deoarece „serverele rădăcină [care permit funcționarea corectă a numelor de domenii și adreselor IP] nu sunt o infrastructură critică pentru Europa, ci pentru întreaga lume”. Acesta este motivul pentru care niciun guvern – chiar și cel mai autoritar – nu și-a propus vreodată să reglementeze activitatea ICANN, subliniază președintele acesteia.
Dacă Parlamentul de la Strasbourg și Consiliul șefilor de stat ar putea schimba propunerea executivului european, aceste înclinații dezvăluie în plină zi ambițiile fără precedent ale Comisiei. De doi ani, acesta din urmă a multiplicat inițiativele care vizează controlul sectorului informațional.
Prin „Legea serviciilor digitale” (Digital Services Act) aflată în discuție în prezent, se dorește în special să acorde deplină putere platformelor de găzduire pentru a muta, șterge sau modera conținutul considerat ilegitim, indiferent de originea acestuia. O astfel de lege ar putea, pe termen lung, să centralizeze considerabil cenzura prin concentrarea riscului juridic asupra acestor firme specializate.
Prin „Legea pentru libertatea presei”, (Media Freedom Act) pe care comisarul Thierry Breton dorește să o prezinte în vară, Comisia intenționează să atace componența și numirile în conducerea mass-media publică, vizând ceea ce numește „ingerința” guvernelor suveraniste, în special în Polonia, Cehia și Ungaria. De asemenea, susține că reglementează mass-media privată prin stabilirea unor reguli obligatorii privind „independența editorială” sau „transparența asupra proprietarilor”.
Sursa: Contrepoints
